Nimic nou sub cer
Și toate vechi...
Uite așa trec zilele
Trec nopțile-n surdină
Ca un tango-n pas grăbit
Uite ca-trecut și-o vară din tinerețea mea
Și mai sunt multe....
Și cu rujul șters
Și cu tricoul cel rupt
TU alergi în taină-n cer
Spre alte zări
Spre alte vise
Să iubești să urăști
Să arunci să aduni
Să te zbați și să mori
Să-ți bei sufletu cu-n pai
Așa cum beam eu pe vremuri cola.
Să te uiți în oglinda spartă
Și să râzi la ghinion.
Să știi ce e aia soartă
Să știi ce-i aia secundă
Așa viața n-ar mai fi pustie.
Sa știi să alergi prin NIMIC
Să știi să cânți chiar de ești mut
Să știi să-asculți chiar de ești surd
Să știi să vezi chiar de ești orb
Înfinitul minții tale
Doar ura ți-l poate curma.
Din nimic se naște totul
Și-n nimic se duce tot.
CITEȘTI
Poemele Naturii
PoetryPoeme fără sfârșit... PS: Am rupt câteva poeme din colecția mea pentru a le publica aici.
