Jurnalul vietii

Renasterea

Totul s-a schimbat in mine. Trupul, dorintele, apetitul. 

 Sufletul. 

 In scurta mea viata de 17 ani , am fost martor la multe tragedii decat ar trebui cineva sa vada..si am fost cauza a mult prea multe dintre ele. Port cu mine amintirea mortii mele si a surorii mele, Gabriella.Ma bantuie sunetele ultimelor noastre respiratii din deasa padure de langa Shibam, si imaginea trupului fara viata a tatalui meu , pe podeaua camerei de lucru . Inca simt mirosul bisericii carbonizate in care au ars vampirii din oras. Si aproape ca simt gustul sangelui pe care l-am sorbit , si al vietilor care le-am rapit din pura foame si indiferenta , dupa transformarea mea. Dar cel mai clar il vad pe baiatul visator si curios care am fost odata, si daca inima mi-ar fi batut, s-ar fi frant vazand ce creatura am ajuns. 

Dar cu toate ca insesi moleculele fiintei mele s-au transformat dincolo de oricare posibilitate de a mai fi recunoscute, lumea se invarteste mai departe, Copiii cresc, chipurile lor dolofane se schimba si se subtiaza cu trecerea timpului . Tinerii indragostiti fac schimb de zambete de taina in timp ce discuta despre vreme.Ok, trecem la subiect.. 

 La un moment dat, dispretuiam viata omeneasca, crezand ca Puterea de care dispun mi-ar putea aduce mai muult. Prin exemplul ei , Angeline m-a invatat ca timpul nu are influenta asupra vampirilor, asa ca ma puteam desprinde din el , traind fiecare clipa , trecand de la o placere carnala la alta, fara teama de urmari. Dar cu timpul, m-am invatat sa rezolv aceasta problema, hranindu-ma cu carne de animal. Problema era Gabriella, ea nu putea sa se abtina..Ma uitam in ochii ei, si regretam faptul ca am transformat-o in ceva ce nu imi pot imagina, si asta mi-a fost cea mai mare durere in suflet. O sa va povestesc muulte intamplari si amintiri, dar la momentul potrivit.