Jurnalul vietii

Amintire zdruncinata

Am deslusit o bataie de inima, o singura viata, in apropiere.

Celelalte zgomote ale orasului s-au stins in departare, cand l-am auzit pe acesta.Se ratacise de prietenii ei si parasise potecile batatorite.

Soarele tocmai apusese peste Central Park, unde ma exilasem inca de cand ajunsesem in New York, acum doua lungi saptamani.Culorile vastei intinderi salbatice se indulceau , lunecand una spre alta, iar umbrele incetosau lucrurile.Portocaliul si albastrul intens al cerului se metamorfozau intr-un negru de tus, in timp ce pamantul noroios se intuneca intr-un ocru catifelat .

  In jurul meu, aproape toata lumea era nemiscata , oprita in acea rasuflare de sfarsit de zi , cand se schimba garda. Oamenii si tovarasii lor din timpul zilei isi incuiau usile, iar creaturile noptii, ca mine, ieseau la vanatoare. 

Datorita inelului care mi l-a dat Angeline, pot umbla ziua ca oricare om normal, insufletit.Dar, asa cum a fost de la inceput pe timpul orelor acelea indoielnice , cand ziua se preface incetul cu incetul in noapte, amurgul ii zapaceste pe cei care nu sunt inzestrati cu ochii si urechile unui pradalnic nocturn.

Bataile inimii pe care le urmaream acum incepeau sa se auda incet..stapana ei  se indeparta. Cuprins de disperare, am iutit pasul, silindu-mi trupul sa se deplaseze repede , si picioarele  , sa se desprinda de pamant. Eram slabit din lipsa hranei , care-mi afecta capacitatile de vanator. In plus fata de asta, padurile nu mi-erau cunoscute . Plantele si lujerii imi erau la fel de straine, ca oamenii de pe strazile pierdute , de la o jumatate de kilometru mai incolo.

Insa un vanator stramutat , tot vanator ramane. Am sarit peste o tufa subtire , pipernicita, am evitat un rau cu apa ca gheata , lipsit de lenesii somni  pe care obisnuiam sa-i privesc pe cand eram copil, pana cand talpile mi-au alunecat pe piatra acoperita de muschi si m-am prabusit in lataris, vanatoarea devenindu-mi mai zgomotoasa decat intentionam.

Posesoarea inimii pe care-o urmaream m-a auzit si a stiu ca moartea se apropie. Acum, ca era singura si-si cunostea ursita , a inceput sa goneasca de-a binelea 

Ce spectacol trebuie sa fi fost imagina mea: parul blond in neoranduiala, pielea palida ca a unui cadavru , ochii incepand  sa se inroseasca, pe masura ce vampirul din mine iesea la iveala. Fugind si sarind prin padure ca un salbatic , imbracat in gatelile daruite de Aly, prietena mea din New Orleans, cu camasa  alba cu maneci sfasiate.

Ea si-a intetit fuga , eu, insa n-aveam de gand s-o las sa-mi scape .

Nevoia mea de sange mi s-a transformat inr-o suferinta atat de puternica , incat nu m-am mai putut stapani. O placuta durere mi-a sagetat maxilarul si coltii mi-au iesit la iveala . Sangele care mi se urcase la cap mi s-a infierbantat in timp ce se petrecea schimbarea .Simturile mi s-au ascutit si Puterea mea a preluat controlul, storcandu-mi pana la ultima picatura de energie vampirica....