Mi-am permis momentul in care sa ma adun, dupa care i-am tras fetei corsajul jos, sa-i vad rana.Fusese injunghiata de un cutit, sau cu o altfel de lama mica dar ascutita.Arma fusese implantata cu o precizie aproape de perfectiune intre sani, in cutia toracica.insa nu nimerise inima.Parca autorul ar fi vrut ca ea sa sufere , ar fi vrut mai degraba sa-si prinda tot sangele cu incetul, decat sa moara imediat.
Atacatorul nu-si lasase lama la locul faptei, asa ca am fost nevoit sa-mi sfasii cu coltii pielea de la incheietura mainii.Durerea m-a ajutat sa ma concentrez: o durere normala , curata, prin comparatie cu cea din momentele in care imi ieseau coltii.
Cu un efort inimaginabil, mi-am apasat incheietura cu buzele ei si-am strans pumnul.Aveam atat de putin sange disponibil..era chiar sa si mor.Habar n-aveam daca macar ar fi avea efect, din moment ce acum ma hraneam doar cu sangele animalelor. Bum-bum..Pauza..Bum-bum..Pauza.Pulsul continua sa-i incetineasca
-Haide, am rugat-o, scrasnind din dinti de durere.Haide!
Cele dintai picaturi de sange i-au atins buzele.A tresarit, niscandu-se usor.Gura i s-a intredeschis, disperata.
Am strans pumnul cu toata forta, impingandu-mi sangele afara din vena, in gura ei .Cand, in sfarsit, i-a ajuns pe limba, aproape ca a vrut sa verse.
-Bea, i-am poruncit.O sa te ajute.Bea.
Si-a intors capul intr-o parte.
Nu, a murmurat.
Neluandu-i in seama firavele proteste, i-am apasat si mai mult incheietura pe buze, turnandu-i sangele cu forta.
A gemut, inca straduindu-se sa nu inghita.
Vantul s-a intetit deodata in jurul nostru, facandu-i fusta sa fosneasca.O rama s-a cufundat mai adanc in pamantul moale si umed, ferindu-se de aerul rece al noptii.
Si, la un moment dat , ea nu s-a mai impotrivit.Buzele i s-a strans peste rana de la incheietura mea, si limba ei delicata mi-a cautat izvorul sangelui.Si a inceput sa soarba.
Mana ei, cea cu manusa imbibata in sange , s-a ridicat , tremuratoare si slaba, si m-a apucat de brat, incercand sa-l traga mai aproape de fata.Mai voia.Ii intelegeam mult prea bine dorinta, dar nu mai aveam ca sa-i ofer.
-Ajunge, i-am zis, simtindu-ma eu insumi slabit.
Mi-am eliberat bratul cu blandete, in ciuda scancetului ei ca un miorlait de pisica.Pulsul ii era acum regulat.
-Cine esti?Unde stai? am intrebat-o.
A scancit din nou, agatandu-se de mine.
-Deschide ochii, i-am poruncit.
S-a supus, dezvaluindu-si inca o data ochii verzi ca a lui Callie.
-Spune-mi unde locuiesti, am repetat, apeland la o forta de constrangere, cu toate ca lumea se invarte in jurul meu , fiindca-mi intrebuinta ultimele farame de Putere.
-In Fith Avenue, mi-a raspuns , ca prin vis.
-Unde in Fith Avenue?
-Strada saptezeci si trei, Strada saptezeci si trei Est, numarul unu.., a soptit ea.
Am ridicat-o in brate, ca pe o papusa de matase si voal si carne calda, omeneasca.Parul ei carliontat mi-a magaiat fata , gadilandu-mi obrajii si gatul.Tinea inca ochii inchisi si atarna moale in bratele mele.Sangele, ori al ei, ori al meu, picura in tarana.
Scrasnind din dinti, am luat-o la fuga
CITEȘTI
Jurnalul vietii
VampirMă numesc Allen, am 17 ani din 1867. Politicos ar fi să zic ''Bună'', dar în lumea în care trăiesc eu politeţea nu este necesară. Traiam in linistitul oras Shibam împreună cu sora mea , Gabriella şi tatăl meu într-o casă de la marginea pădurii. Mere...
