TRIPLU "H" vol.2 (publicată)

Capitolul 1

NOTĂ

Deoarece cartea este publicată, mai sunt postate doar primele 15 capitole.

************************

— Bine ați venit, domnișoară Hailey!

 Portarul clubului privat sare amabil să ne deschidă ușa în momentul în care coborâm din taxi, iar zâmbetul meu îl face să se înroșească ușor, pentru a nu știu câta oară în ultimele două săptămâni.  

— Mulțumesc, Jack! și mă strecor pe ușă cu brațele pline de sacoșe, urmată îndeaproape de Aria care are mâinile la fel de încărcate ca și mine. Băieții au venit?

— Sunt la piscină și vă așteaptă! primesc răspunsul imediat.

— Mai avem trei zile și ne întoarcem acasă! îi spun încântată Ariei în timp ce ne schimbăm în costumele de baie pe care tocmai le-am cumpărat.

Aria este cea mai bună prietena a mea și... singura pe care o am. Cred că aveam vreo șaisprezece ani când am înțeles că așa-zisele mele prietene își petreceau timpul cu mine doar ca să fie în apropierea băieților. Nu contam eu, conta doar faptul că avem o casă mare și plină de băieți! Pe lângă Hunter și Hudson, mai tot timpul sunt la noi și Scott și Stuart — băieții unchiului Heaton și Michael și Matt — băieții unchiului Holden. Șase băieți superbi, plus prietenii lor. Și între atâta lume, eu. Singură.  

Pe măsură ce am crescut, nu doar că fetele îmi erau prietene numai de fațadă, dar am devenit și cea mai bârfită fată. O grămadă de povești despre mine au circulat în cei patru ani de liceu, povești care nu o dată m-au făcut să sufăr și să plâng, până când am înțeles că nu o să pot face nimic pentru a le schimba atitudinea față de mine şi nici șterge invidia. Faptul că băieții mi-au luat tot timpul apărarea și m-au consolat, strângându-se în jurul meu ca un zid, nu a făcut decât ca invidia să crească și să mă facă să mă izolez și mai mult.  

Până ce am cunoscut-o pe Aria. Aria a fost singura fată pe care nu a interesat-o ce se vorbește despre mine, singura care a rămas indiferentă la farmecele băieților și care reușește să le facă față tachinărilor continue. Tachinări de care am parte și eu, din plin aș putea spune, dar fără de care m-aș plictisi al naibii de mult!

— Cum îmi stă? mă întreabă după ce ne-am luat noile costume de baie pe noi.

Privirea mi se întoarce spre șatena de lângă mine şi zâmbesc încântată. Costumul de baie din două piese are aceeași culoare albastră ca și ochii ei, potrivindu-se perfect pe corpul de foto-model.

— Minunat! Dar mie?

— La fel! îmi răspunde râzând după ce aruncă o privire spre mine.

Costumul meu este asemănător cu al ei, doar că este roșu, iar sutienul nu are bretele. Este ceva mai îndrăzneț decât mi-ar plăcea, dar nu îmi doresc să mă bronzez cu tot felul de urme pe mine așa că am optat pentru această variantă. Sutienele sunt... aproape decente, ascunzând exact cât trebuie, iar slipii... poate puțin cam decupați.

Curioasă de modul în care vor reacționa frații mei în fața costumelor incitante, ne îndreptăm spre piscina clubului ce aparține lui Steve Dawson. Soția lui, Gabrielle, este cea care se ocupă de club, Steve fiind prea ocupat cu concertele pe care le are încă în toată lumea.

Deși mama îi este doar impresară lui Steve, legătura dintre familiile noastre este mult mai strânsă și își are originea undeva în urmă cu vreo douăzeci și cinci de ani. Bunicul l-a descoperit pe Steve și astfel a devenit aproape ca un frate pentru mama, el fiind și nașul fraților mei. Neavând copii, familia Dawson și-a revărsat întreaga dragoste asupra noastră și aproape că aș putea spune ca avem două rânduri de părinți.