20 iunie...mi se părea o zi normală...Nu a fost deloc așa!
Ziua a început normal...prima zi de vacanță, relax total. Până când ai apărut TU!
Când ai intrat, pur și simplu m-am pierdut. Nu am crezut vreodată în dragoste la prima vedere, dar TU, TU mi-ai întrecut limitele!
Apoi, m-am gândit: "Oh nu! Nu e timpul să te îndrăgostești acum!". M-am gândit că poate îmi va trece până mâine, m-am gândit ca nu aveam cum să te mai văd vreodată, dar NU. Soarta asta a vrut sa ne întalnim. Și cum poti cunoaște mai bine un băiat de care încet, încet te îndrăgostești? Cum altfel decât să petreci o noapte întregă cu el la o petrecere?
Prima oară mi-am spus: "Ok, poartă-te normal! Sunt șanse foarte mici ca el să te placă! Până la urmă, nu e ca si cum s-ar ține după mine toată noaptea...". Dar exact așa a fost!
Când credeam că nu poate fi mai ciudat, simt telefonul sunându-mi. Era Ana. O bună prietenă, care, nu știu cum se face, dar era înnebunită dupa același băiat de care eu începeam să mă îndrăgostesc.
Mi-a spus să il dau pe EL la telefon, dar după câteva momente, au început amândoi să se înjure unul pe altul!
După alte dăti în care m-a sunat să se plangă la mine că ea îl iubește și el nu vede, nu a mai durat mult până ce eu am plecat acasa. M-am culcat, cu gândul la EL, desigur, fără să mă gândesc la ce îmi rezerva viitorul...
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Hei!
A venit și cel de-al doilea capitol.
În curand vine și urmatorul!
