Atunci, Zuzu mi-a spus ceva ce, chiar nu îmi vinea să cred... Mi-a spus că a vorbit cu EL, și...i-a spus ei că mă, cam, place... În mintea mea era ceva de genul: "Eu?!....nu, nu..serios! Eu?.". Era prima dată când un băiat pe care îl plăceam mă placea și el... Mă rog...a plăcea, e puțin spus pe langă ce simțeam eu pentru EL... Dar asta CREDEAM, pentru că acum stiu deja adevărul pur...
Mă rog, să revenim...
Eram atât de fericită, surprinsă, dar îmi era și foarte frică în același timp... Frică de momentul în care o să-l pierd, moment care avea să vină mai repede decât mă așteptam...
Ca în fiecare seară, el m-a băgat în seamă, dar de data asta, parcă era mai ciudat... Parcă deja știa că eu știu că mă place...sau mă rog...că a spus că mă place...
Am vorbit puțin...iar apoi...l-am întrebat dacă mă place, și chiar dacă până acum nega mereu și evita subiectul...de data asta a răspuns direct: "Da". În momentul acela inima îmi bătea atât de tare încât mai avea puțin și-mi sărea din piept.
M-a întrebat dacă și eu îl plac... Iar eu nu știam cum să-i răspund mai repede.
...23:35....în sfârșit..a venit și ACEA întrrbare! Pentru prima dată în viața mea! "Ai vrea să fii cu mine?" mi-a scris el mai greu. Eu i-am răspuns încet, cu calm și sigură pe mine: "Da". În mesaj, poate că parea serios, dar defapt îmi vinea să țip de bucurie, și să țopăi de colo, colo mai ceva ca un copilaș!
Deja parcă începuse să se poarte diferit...îmi trimitea pupici, mai multi ca de obicei :)))), nu (prea) mai înjura (Până la urmă e băiat! :))) ).
A doua zi, deja parea schimbat...în mai bine...
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Hey!
Uitați că a venit și noul capitol...
Zilele astea (sâmbată, duminică, s-ar putea și luni) nu voi putea posta niciun capitol...dar cum pot vă promit că voi reveni în forță cu noi capitole, poate mai lungi, poate voi poasta mai des... Sper!
