Reîntâlnirea (The Secret-Vol. II)

25. Tot mai aproape.

Cand dau sa deschid usa o bătaie zdravănă se aude în usa. Apăs pe clanță și deschis usa.

"Scorpie ce ești! " Spune persoana și încearcă sa se arunce pe mine, dar Jay e mai rapid și mă trage de mana în spate.

"Scorpie ești tu !"Strig către ea și ea se incrunta.

"Ai sa plătești. Cum îți permiți sa mă dai pe mama poliției? Cum îți permiți. Așa mă răsplătești tu ca am avut grija de tine după moartea mamei tale? Nerecunoscătoare ce ești! " mârâie ea printre dinți.

"Ai avut grija de mine pe naiba. Sau ai uitat? Nu iti mai amintești când m-ai dus la casa aia părăsită și mi-ai băgat în mine tot felul de substanțe? " o întreb si ea se incrunta.

"N-ai dovezi!" Striga ea și se năpusti asupra mea.

"Nu încă !" Spun și ea se pregătește sa îmi dea o palma, dar mana mea a prins-o la timp. "Pleacă de aici!" Spun printre dinți, iar ea își sucește mana dintr-a mea.

"O sa plătești pentru asta, nepoata!" Spune ea accentuând ultimul cuvânt, după care se întoarce și pleacă vijelios.

"Mai mergem?" Mă întreabă Jay, care uitasem ca statea în spatele meu.

"D-da! " spun și îmi scutur capul absenta, după care pornesc.

******

Perspectivalui Jay.

Stateam și o urmăream cu atenție pe femeia din fata mea, cum le ordona lui Austin și Stefan ce au de făcut. Trebuia sa găsim tot mai multe indicii ca sa arătăm ca Paige e vinovata.

"Haideti sa mergem!" Spune Austin ridicandu-se de pe scaun. Aveam sa mergem la casa pe care o visase Lexi în noaptea trecuta când am găsit-o pe jos.

Am oftat obosit și m-am ridicat mergând în spatele lui Lexi. Nu trebuia sa forțez coarda mai mult decât era deja. Trebuia sa mai am răbdare pana după ce rezolvam acest caz, și după cum merge treaba cu adunatul indiciilor pot spune ca nu o sa dureze foarte mult.

Ne-am urcat cu toții în doua mașini. Eu cu Lexi în a mea și Austin cu Stefan în cealaltă. Noi am pornit primii, Lexi ghidandu-ma prin oraș pana am ajuns inafara lui, și eram înconjurați doar de nisip...nici urma de vegetație sau de picior de om pe aici. Am continuat sa merg drept, pe drumul ce se îngustă cu fiecare metru parcurs, pana când am ajuns în fata unei case dea dreptul sinistre. Nu părea ca ar locuri cineva aici.

Am coborat din masina și după care m-am dus pe partea lui Lexi și i-am deschis usa, ea coborând fără sa comenteze asupra gestului meu. I-am așteptat și pe cei doi detectivi și am început sa mergem spre intrarea casei.

Undeva intr-o parte a unui geam parcă am văzut o umbra care se mișcă, dar dispăru atât de repede încât nu mi-am dat seama dacă a fost sau nu reala.

"Lexi ești sigura ca aici este locul pe care l-ai visat?" O întreabă Austin neuitandu-se la ea, dar dacă s-ar fi uitat sigur nu ar mai fi pus aceasta întrebare.

"Da!" Răspunde ea cu vocea sugrumata. Ajunși în fata ușii parcă eram niște prosti. Niciunul dintre noi nu voia sa bata. Amorțit nervos și am făcut un pas în fata celorlalți bătând usor în usa, dar în loc sa se îmi răspundă cineva, usa s-a deschis cu un scârțâit enervant.

Mi-am intors privirea și m-am uitat la cei trei fantastici din fata mea. Niciunul dintre ei nu schiță nicio emoție pe față. M-am intors inapoi la usa din fata mea și cu un deget am împins usa deschizand-o pana la capăt. Am pășit înăuntru și am inspectat zona. Casa nu părea locuita de nimeni. Praful domina peste tot și întunericul dădea casei un aer sinistru, de care ar trebuii sa te temi.

"Nu pare a locui cineva!" A spus Stefan trecandu-si degetul peste masa veche din mijlocul acestei încăperi ce părea a fi sufrageria.

"Așa părea și acum 10 ani când am venit aici !" Spune Lexi uitandu-se împrejur.

"14 ani!" O corectează Austin și ea doar oftează indreptandu-se cu pași mici spre o alta usa. Puse mana pe clanță și deschise usa care lăsau la iveala niște scări care duceau cel mai probabil spre subsol.

"Pe aici!" Spuse ea și începu sa coboare scarile fără sa astepte aprobările noastre și noi ca niște cățeluși ascultatori am început sa coboram în șir indian pe scări în spatele ei. Nu erau foarte multe trepte. În jur de 10. Ajunși practic sub pământ, întunericul era și mai intens, decât în așa zisa sufragerie.

Un miros ciudat ne ințepa fiecăruia nările. Austin a început primul sa se miște primul căutând ceva pe pereți. Poate un întrerupător și gândul mi-a fost confirmat când o lumina slaba venii din mijlocul încăperii unde se afla o masa și un scaun. În încăpere erau tot felul de borcane cu substanțe colorate, iar pe masa veche se aflau niște seringi care păreau folosite acum zeci de ani.

"Este exact la fel!" Murmura Lexi atrăgându-ne atenția asupra sa. "Aici, scorpia aia și boșorogul ăla m-au făcut sa pierd patru ani degeaba !" Spuse ea speriata parcă revedea momentul în fata ochilor.

Deodata niște pași s-au auzit pe scări. Cand ne-am intors un bătrân trecut de mult timp de floarea vârstei statea si ne întrebător. Ne-a analizat din cap pana în picioare pe fiecare iar când a ajuns la Lexi a făcut ochii mari de uimire.

"Tu!" Spune el cu privirea încă pe Lexi.

"Tu!" Spune și Lexi privindu-l cu teama.

"Tu ești fetița de acum 14 ani !" Spune el și Lexi se incrunta.

"Deci e adevărat! " Murmura ea și Austin scoate o pereche de cătușe.

"Ce aveți de gând sa îmi faceți? " Spune moșul.

"Trebuie sa veniți la secția de politie sa ne dați niște explicații despre ce s-a intamplat acum 14 ani aici ! Si dacă aveți norocul puteți scapă cu doar câțiva ani de închisoare!" Spune Austin serios în timp ce îl conducea pe moș afară din casa.

"Dar nu am făcut nimic. E vina lui Paige pentru tot ce s-a intamplat !" Spune el incercand sa se opună, dar degeaba.

"Ati lucrat împreună. Complot curat. Acum nu va mai împotriviri și urcați naibii în masina! " Spune Austin și moșul urca fără sa mai comenteze.

"O sa fie bine !" Îi spun eu lui Lexi și ea aproba cu o mișcare a capului după care se urca în masina asteptandu-ma pe mine sa mă urc la volan.

Inca puțin și scăpăm de tot stresul ăsta!