Reîntâlnirea (The Secret-Vol. II)

38. Îmi e frica !

"Bucuria și durerea măsoară rău orele: prima le face secunde, cealaltă secole. "-Victor Hugo

Perspectiva lui Jay.

Nimic nu mergea bine ! Totul era total invers. Cand credeam și eu ca lumea începe sa se acomodeze cu relația și cu familia ce urma sa o întemeiez cu Lexi , mă înșelasem amarnic.

Stateam le holul spitalului de mai bine de jumătate de ora și Sam nici ca voia sa-mi dea vreo veste despre Lexi sau despre copil. Mă rugam la Dumnezeu ca totul sa fie bine și imediat ce aveam sa primesc confirmarea lui Sam, trebuia sa plec după mama ca sa-l recuperez pe micul Edward. Austin deja anunțase câteva persoane de încredere, ca are nevoie pentru prinderea mamei și ele au acceptat numaidecât înțelegând pe loc situația. Acum așteptau cu toții semnalul meu de pornire, doar ca acesta nu avea sa vina prea curând.

Doamna Rely statea lângă mine; avand ochi roșii din cauza plânsului ce pusese stăpânire pe ea imediat ce ajunsesem acasa și văzusem tot dezastrul. Simțeam cum toată podeaua îmi fuge de sub picioare când am văzut-o pe Lexi înconjurată de o mica balta de sânge. Noroc ca Ana nu mai venise din cauza unei probleme care apăruse când eu mă duceam spre ea.

Sunt scos din tranșă mea de gândire de usa salonului care se deschide și pe ea iese Sam cu un zâmbet timid pe buze.

"Lexi și cel mic sunt în afară oricărui pericol !" A spus ea și eu am rasuflat ușurat. Acum trebuia sa mă ocup de găsirea fiului meu.

"Mersi Sam. Cam cât durează sa se trezească Lexi ?" O întreb eu și ea se uita la ceasul ce se afla sub mânecă halatului de un alb imaculat.

"Doua sau trei ore. Depinde somnul necesar de care corpul are nevoie !" A spus ea și eu i-am zambit fugitiv.

"Ok. Trebuie sa ajung undeva. O sa rămână doamna Rely cu ea pana când o sa ajungă și tata aici. " am spus eu și ea a aprobat intrând inapoi in salonul ei.

Am plecat ieșind val vârtej din spital. Austin mă aștepta chiar la intrarea în el în masina lui de teren.

"Sa pornim !" Am zis eu și el a demarat în tromba masina, întorcând câteva capete spre noi. Cat Austin conducea am luat legătura cu Stefan ( cel care ne-a ajutat și cu cazul mătușii lui Lexi, Paige)

Timpul trecea extrem de repede și nu știam cu ce sa începem. Cu ajutorul camerelor de luat vederi plasate la intrarea în hotel, dar și la mine în apartament am putut vedea pas cu pas ce s-a intamplat cât timp eu am fost plecat după Ana.

"Ai înțeles? " Îl întreb eu după ce îi spusesem o parte din plan.

"Da!" Vine și răspunsul lui rapid.
Trebuia sa-mi salvez copilul. Și nu mă interesa dacă cea care îl răpise era mama mea sau altcineva. Va avea parte de aceeași pedeapsa.

"Uite-o! " Spune Austin atragandu-mi atenția la masina mamei care rula în fata noastră cu o viteza extrem de mare.

"Stai!" Spun eu când el calcă pedala vrând sa încerce sa urmărească masina.

"De ce?" Mă întreabă el cu o sprânceană ridicată.

"Cred ca este o capcana !" Spun și el se gândește un pic după care aproba.

"Ai dreptate !" Spune el după care începe sa vorbească cu cei din politie, ca sa trimită un echipaj sa îi inducem în eroare. Aveam câteva rute, dar dura ceva pana când le parcurgem pe toate.

Perspectiva lui Lexi.

Mă trezesc total dezorientată, însă mirosul înțepător de dezinfectat și medicamente mă duce cu gândul ca mă aflu într-un salon de spital.

Totuși ce căutăm eu aici?
Mi-am forțat ochii sa se deschidă dând de albul orbitor al camerei, facandu-ma sa scot un icnet de dezaprobare.

"Te-ai trezit ?" Mă întreabă cineva și eu îmi redeschid ochii. Clipesc de câteva ori ca imaginea din fata mea sa devină clara.

"Sam?" Întreb surprinsa. "Ce s-a intamplat? Și de ce sunt aici? Copilul? Copilul a pățit ceva ?" Am întrebat în timp ce mi-am pus mama pe burta și am simțit cum cel mic se mișcă.

"Stai linistita și nu te mai panica. Din fericire pentru toți copilul nu a pățit nimic, și nici sarcina nu a fost afectata." M-a lămurit ea cât timp eu inspectam camera.

"Bun!" Am spus eu și ea a continuat sa mă privească întrebătoare."Jayden ! Unde e? Și.... O Doamne!" Am zis când mi-am adus aminte în ce cauza am ajuns aici. Mici imagini fugitive mi-au apărut în fata ochilor. Am suspinat adânc și mi-am pus mana pe burta.

"Lexi , calmează-te. Nu face rău copilului !" Mi-a zis Sam dar eu nu puteam. Simțeam ca trebuie sa fac ceva. Trebuie sa-l găsesc pe Edward. Sa vadă Barbara atunci de ce sunt în stare.

"Sam, Edward e....!" Am zis cu vocea sugrumata, iar ea a venit lângă mine luandu-ma în brațe."

"Îmi pare rău Lexi!" A spus ea după care am simiți un ac în brațul drept.

"Sam ce ai făcut ?" O întreb înainte sa cad într-un somn adânc; dar liniștitor. Trebuia ! Trebuia sa îl găsesc pe Edward! Si la dracu! Pe unde umbla Jayden ?S-a dus sa-l caute pe Edward? Imi e frica ! Asta a fost tot ce am putut sa gândesc înainte sa cad de tot în abisul negru....