Reîntâlnirea (The Secret-Vol. II)

37.O doamne !

Dacă oamenii vor sa te tragă în jos, înseamnă ca ești cu mult deasupra lor.

"Jaydem unde mama mă -sii ai dispărut ?" Mârâi eu. Abia mă trezisem din somn și aveam nevoie la baie. Nici măcar nu știam în ce data ne aflam. Cu Jayden și Ana pe capul meu, fiecare zi trece ca fulgerul. Astăzi avem programare la doctor din câte înțelesesem cu o seara în urma de la Jayden și asta nu mă prea încânta, mai ales ca eram singura în casa și eu abia mă puteam mișca.

"Doamna ?" Întreba doamna Rely bagandu-si capul pe usa.

"Doamna Rely. Slava Marelui D ca sunteți aici altfel as fi fost nevoită sa merg singura. Am nevoie urgenta la baie și logodnicul meu a dispărut fără urma." Am zis eu și ea a intrat în camera zâmbind.

"De fapt, domnul Jayden a plecat acum câteva minute sa o aducă pe domnisoara Ana din cauza ca tânărul Noah are treaba la serviciul !" Mă lămurim ea.

"Mulțumesc mult doamna Rely. Va rog sa stai cu Edward pana termin eu aici!"am spus eu și ea a aprobat.

După ce mi-am făcut toaleta de dimineață am ieșit din baie și m-am sprijinit de perete ca sa ajung în living unde doamna Rely se juca cu micul Edward.

"Stați sa va ajut !" Sari doamna iar eu am aprobat. Începeam sa am din ce în ce mai multa nevoie de ajutorul oamenilor și asta mă enerva la culme pentru ca eu eram doar însărcinată nu invalida. Cand am simțit canapeaua moale sub fund am expirat usurata. Edward veni dea buşilea spre mine pe canapea și mă îmbrățișa având grija la burtica.

"Te iubesc puiule! " am zis eu și el mi-a zambit începând sa găngurească pe limba lui. Am zâmbit dulce când printre mormăielile lui am auzit un "mama " foarte clar pronunțat.

"Lexi! Am sosit !" Se auzi o voce dinspre usa, dar clar asta nu era vocea lui Jayden și nici a Anei. Doamna Rely coborâse pana la supermarket și eu eram singura pe canapea. Cand usa s-a deschis Barbara apăru în dreptul ei zâmbind. Dar acel zâmbet nu mi-a trimis căldură părintească ci m-a înfiorat.

"Doamna Queen?" Am zis eu când ea s-a apropiat de mine.

"Lexi. E timpul sa dam cărțile pe față nu crezi? "Spuse ea și mi-l smulse pe Edward din brațe, iar când am vrut sa mă ridic sa-l iau inapoi o durere mi-a traversat corpul.

"Ce vrei sa spui? " Am intrebat-o eu gâfâind din cauza junghiului care tocmai îmi străbătute iar corpul.

"Tu chiar credeai ca eu te-am iertat pt tot ce i-ai făcut fiului meu? Chiar crezi ca accept ca tu sa fii nora mea? " întreabă ea îndepărtând-se cu Edward de mine.

"Credeți ca va fi mai fericit dacă dumneavoastră îmi faceți rău? "

"Sunt sigura ca va fii mai fericita fără tine prin preajma lui!" Spuse ea.

Am dat sa mă ridic și m-am sprijinit de perete incercand sa nu bag de seama toată durerea ce nu-mi părăsea trupul. Înaintăm încet înspre ea și o vedeam cum se îndepărtează din ce în ce mai mult cu Edward.

"Băieți aranjați-o! Dar fără sa lăsați urme!" S-a auzit vocea ei după ce a ieșit din încăpere, dar și plansetul lui Edward care începu. Inima mi se sfârșea când îl auzeam cum plânge vrând sa ajungă iar în brațele mamei sale. Cand eram aproape de usa doua matahale si-au făcut apariția privindu-ma din cap pana în picioare.

"Sa de-a dracu sa va atingeți de mine, ca nu mai apucați ziua de mâine! " am mârâit eu și ei au început sa rada.

"Graviduțo tu ne ameninți pe noi doi?" Întreba una din mahalale și mă apuca strâns de mana încât sa scap un scâncet printre buze.

"I-ați laba jegoasa de pe mine!" Am spus eu și m-am sumucit din strânsoarea matahalei. Proasta mișcare, pentru ca în următoarea clipa am simțit cum tot echilibrul meu dispare și mă prăbușesc pe spate scoțând un țipat ascuțit la contactul cu podeaua.

Nasul îmi era invadat de mirosul ascuțit al sângelui; privirea mi se încețoșa.

"A fost mai ușor decât credeam!" A zis unul dintre tipi după care am auzit usa cum se închide. Încăperea devenea din ce în ce mai calda, iar aerul mai greu de respirat. Cu o mica fărâmă de putere mi-am deschis ochii și am putut vedea într-un colt al camerei focul care se extindea rapid, mâncând totul în jurul lui.

Nu voiam sa mor. Nu acum când eram fericita. Voiam sa îmi petrec viața alături de Jayden și de copii mei. Nu stiam dacă contactul cu pământul îl afectase pe cel mic având în vedere ca am căzut pe spate.

Instinctiv mi-am dus mana la burta și am simțit bătăile ușoare ale micului meu. Mă bucuram ca el nu patise nimic, dar eu nu eram sigura ca aveam sa scap vie de aici.

Am încercat sa mă târăsc pana la cel mai apropiat perete, iar când am ajuns langa el m-am sprijinit cu chiu cu vai cu spatele de el. Nu mai aveam energia necesara ca sa mă duc pana la usa, și o amețeală crunta nu-mi dădea pace. Mi-am lăsat pleoapele să se închidă încet, iar ultimul lucru care l-am auzit a fost usa trântită puternic de perete si nu-mi doream sa fie matahalele de mai devreme.

"O doamne!" Se auzi vocea doamnei Rely care mă mai calma puțin și astfel am putut sa-mi închid linistita ochii. Nu aveam sa mor aici și știam sigur ca Barbara va plăti ! Pentru tot !