She is stronger

Chapter 1

Dacă încă nu mi-am prezentat viața...cred că a venit timpul.

Locuiesc la căminul liceului,singură în cameră,și sinceră să fiu nu sunt dornică de companie.Îmi place să fiu singură mai mereu.

Tic-Tic,Tic-Tic

Iau telefonul tâmpit și-l arunc de perete,acesta căzând pe jos spărgându-se în mii de bucățele.

-Oh shit!

Mă ridic nervoasă și aleg niște haine din dulap,îmbrăcându-mă cu ele după ce fac un duș bine meritat.Îmi trec peria prin păr și mă machez cu puțin fond de ten,eye liner și rimel.

Iau cheile Ferrariului meu negru și pornesc spre clădirea de studiu.

***

Intru pe ușa liceului,trântind-o cu zgomot în spatele meu și uitându-mă în jur.

Șusoteli,priviri curioase,priviri temătoare,nimic nou.Îmi dau ochii peste cap și înaintez pe coridor spre prima oră,grafică.

Trebuia să mă întâlnesc cu Ellen,dar cum am făcut-o pe deșteapta și mi-am spart telefonul,e al 7-lea luna asta.Dacă o țin așa ...nimic.Cred că am destui bani să îmi cumpăr sute de telefoane pe lună.

Oh,am uitat să specific,Ellen e cea mai bună fată din tot liceul.La propriu,adică arată demențial,cel puțin trei sferturi din liceu salivează după ea,la modul cum se îmbracă.

Dar totodată este și o fată de încredere și mâna mea dreaptă în afaceri murdare.Intr-un cuvant,asistenta mea.

Mă așez undeva prin ultimele bănci,scoțand o foaie și mâzgâlind niște linii,până când aud o voce lângă mine.

-Aici erai!De ce naiba ți-ai cumpărat telefon dacă nu îl folosești?mă întreabă aceasta iritată.

-Două cuvinte babe,l-am spart.

-Oh Doamne,e al șaptelea luna asta,Heaven.

-Cum spui tu,mami.îi reproșez pe un ton ironic ceea ce o face să își dea ochii peste cap.

Profesoara a intrat și tortura a început.

***

Stau pe piatra rece,privind cum peste adunătura de pământ ce-mi ascunde tatăl și surioara de numai trei luni,se așează un strat alb și pufos de nea.

-Tată.Știu că mă auzi bătrâne.Pun pariu că ești chiar aici lângă mine,mângâindu-mă pe cap cum obișnuiai să o faci mereu când eram tristă,șoptindu-mi glume proaste cu cioc-cioc,noaptea,pe terasă.Mai știi când locuiam în Miami?Și aveam casă pe plajă?În fiecare miez de noapte mă duceai la malul mării și îmi dădeai lecții de viață sau îmi spuneai întâmplări din adolescența ta...Iar eu te ascultam ca și cum viața mea ar depinde de asta..te iubesc tată.Și mereu te-am iubit doar pe tine..iartă-mă...sper că mă vei putea ierta că nu am putut să-i dăruiesc și mamei din iubirea mea.Pur și simplu..îi sunt doar recunoscătoare pentru că m-a născut.Cât despre Deaven,ea mereu a iubit-o pe mama,întotdeauna spunea că tu ești un exemplu prost.Dar hei,stai calm moșulică,ai fost extraordinar.Dacă nu erai tu,nu mai eram acum cine sunt.Apropo tată,mâine particip la o cursă,sper să fii acolo,chiar dacă doar cu spiritul,și să-mi urezi noroc..aș fi recunoscătoare.
Cât despre viața mea personală...poți să te odihnești în pace,nu am găsit nici-un băiat care să o suporte pe Heaven Blue Wood,sau să-i facă față.Și nici nu se va întâmpla prea curând.Tu ai fost singurul bărbat din viața mea și ar fi frumos să rămână așa.Mi-e dor de tine tată.De fiecare zâmbet al tău când băteam pe cineva,de fiecare dată când încercai să mă iei în brațe dar o făceai doar să mă enervezi căci știai că urăsc asta,de mustrările tale,de glumele proaste,de cârlionții tăi,de ochii tăi verzi și de chipul tău angelic.Păcat că nu mai există bărbați ca tine,aș fi chiar fericită să-mi petrec viața alături de un asemenea băiat.Dacă chiar există,scoate-mi-l în cale!Te rog tată,te rog!
La revedere bătrâne,odihnește-te în pace.
Am așezat floarea pe pământul rece,aruncând o ultimă privire.

Mă ridic  de pe piatră,punându-mă în genunchi și săruntând crucea.

Îmi adun toate forțele punându-mă pe picioare,și întorcându-mă spre aleea micuță spre ieșirea din cimitir.

Fiind încă puțin amețită,mă împiedic de ceva brutal.

Oh shit,nu pot sa cred ca m-am împiedicat de un mormânt.Cât de proastă.
Îmi ridic capul să văd cine e nenorocitul care se holbează la mine ,gata să-i transform capul într-o mămăligă strecurată,dar tot ce pot să fac e să rămân mută de uimire și să îmi lărgesc ochii șocată.

În fața mea,un băiat brunet,cârlionțat și cu ochii verzi,mă privește rece.

Îl vedeam pe tatăl meu în totalitate.

Atunci îmi pică fisa.

"...de cârlionții tăi,de ochii tăi verzi și de chipul tău angelic.Păcat că nu mai există bărbați ca tine,aș fi chiar fericită să-mi petrec viața alături de un asemenea băiat.Dacă chiar există,scoate-mi-l în cale!Te rog tată,te rog!"

Nu pot să cred...chiar există un asemenea băiat,și tata mi la scos în cale.

Moșul asta are o gramada de treaba acolo sus.

În sfârșit revin la realitate și observ cum mă holbam la cărlionțatul din fața mea,șocată.
Îi ignor mâna fluturând prin fața mea și mă întorc să plec dar aceste se pune în fața mea.

-Cap de nucă,greu îți este greu să mă ocolești dracu'?!mă crizez.

-Tu stăteai în fața mea cap pătrat!

Agh,poftim?!Nu baby,nu ai spus asta.

Mă încrunt ușor și îl împing.

-Idiotule,dă-te naibii odată.

-Scuzați greșeala regină a dramei.

-Ha ha,cap sec.

-Tu ești cea care se ceartă într-un cimitir,ai ceva în mintea aia,sau sună ocupat?!rânjește el la mine.

Tu ai cerut-o crețu'.

-Ți se pare că mă cert singură dobitocule?Mă cert cu mormintele sau cu un cap sec,fără minte?Gândești puțin sau găinile s-au gândit că ar fi intelingent să facă ouă în mintea ta?Neghiobule.

-Hei,ai grijă fetițo!

-Dacă aveam cu 5 ani mai puțin,două codițe,o acadea roz bombon și o rochiță de păpuși,mă puteai numi fetiță.Și să am grijă la ce?Găinile din creierul tău o să clocească pe alături?spun eu răutăcios facând o față ironică și speriată.

-Ce amuzantă ești la ora asta,ar fi trebuit să ai capul la picioare deja.Te-aș omorî într-o secundă,ai grijă.

-Aș lua un cuțit,ți-aș găurii capul apoi l-aș tăia și aș juca fotbal cu el,cârlionțatule.

-Ohh,ce sadică avem aici,pun pariu că nu ai fii în stare nici să omori o muscă prințesă.

Îmi ling buzele amuzată,și în mai puțin de o secundă,scot pistolul din spatele blugilor și trag un foc de armă înspre cer menținându-mi  privirea spre 'ochi verzi' din fața mea.
Un stol de păsări îș ia zborul în partea opusă și mă uit amuzată la creț.

-Ești nebună,cum să faci așa ceva într-un cimitir,demento?!

-Stai liniștit cârlionți,am permis post armă..

-Dar nu și permis să tragi unde vrei tu,de unde ai furat arma?Doamne..

-Pardon?Furat?Ești prost sau te prefaci că nu reușesc să îmi dau seama,idiotule.

Îi spun și mă car de acolo cu pași rapizi spre ieșirea din cimitir.Auzi la el,furat.Huh,are noroc că nu e mort deja.