Ziua precedentă, trecu destul de repede, dar seară avea să le trezească în inima o nouă dorinţa.O dorinţa puternică şi reală de a vedea lumea.
Aruncându-şi ochii pe fereastă Nath,îşi văzu prietenă cea mai bună pe acoperiş, privind stelele.
Era o noapte destul de călduţă pentru luna septembrie. Vântul adia încet, aducând câte o briza uşoară, puţin mai rece,dar tosusi plăcută ,ce răcorea puţin atmosfera.
Cerul era foarte senin,de un albastru cobalt sublim. Stele imaculate erau risipite oriunde te uitai şi în seara aceasta , sclipeau mai frumos şi mai puternic ca niciodată,iar luna, misterioasă ,domnea asupra tuturor, oferind un peisaj feeric şi liniştit.
În acel moment, îţi era teamă să şi respiri pentru a nu deranja cumva armonia.Nicio maşină nu trecea pe drum, iar frunzele copacilor erau uşor legănate de vând, scoţând un foşnet încet.
Nath coborî pe fereastă şi pe agăţătoarea de trandarifi a mamei sale şi se strecura fără a o deranja pe Vivian. Se urcă apoi pe un toboggan vechi ce avea conexiune cu acoperiş şi din doi paşi fu lângă prietena să.
Aceasta tresări, deoarece Nath se comportă ca o pisica, ageră şi subtilă ,nescotand vreaun zgomot.
-Nath, m-ai speriat de moarte!Spuse aceasta destul de crispată de sperietură si de apariţia neaşteptată a băiatului.
-Sincer, nu asta am intenţionat, Viv, doar că te-am văzut şi am zis că puţină companie nu ar strică.
-Ai venit într-un moment potrivit.Doreşti nişte ciocolată caldă?spuse Vivian.
-Bineînţeles, dragă mea,cu două nalbe dacă se poate,zise Nathaniel cu un zâmbet rugător şi ştrengar pe buze.
În timp ce , Vivian îi pregătea ciocolată ,acesta observă pe acoperiş,lângă el , un jurnal. Era jurnalul ei.Jurnalul prietenei lui cele mai bune.Jurnalul fetei pentru care avea o simpatie covârşitoare. Îl lua tacticos şi începu a-l răsfoi.
Nu găsi prea multe lucruri interesante;câteva notiţe de la cursul de astronomie,nişte desene destul de bine realizate şi o harta.Harta lumii,pe care era desenate nişte cerculeţe în zona unor oraşe mari. Jos ,pe marginea foii, scria:'Mi-aş dori din toată inima să pot ajunge acolo..Dar este greu...Cel mai mult aş vrea să văd acele locuri cu tine...'
Tresări la auzul paşilor lui Vivian şi puse jurnalul la loc,totuşi gândindu-se cine ar putea fi acel 'tine'.
-Poftim, spuse Vivian destul de fericită.
-Mulţumesc, Viv.Este ora 3 a.m ....Ce te ţine trează?zise Nath destul de curios.
-Adormisem , dar am avut un vis frumos,dar totuşi ciudat. Eram într-o camera foarte elegantă,îmbrăcată într-o rochie superbă şi extrem de cochetă,aranjată destul de meticulous.Eram înconjurată de milioane de cărţi şi de un glob pământesc uriaş. Mai aveam cred că vreo 2 centimetri şi atingeam globul , când cineva din spate îmi spuse că oriunde voi atinge,mă voi afla într-o clipă.Totul era minunat,îţi dai seama...aveam ocazia de a merge oriunde în lume , era magic..doar că...nu puteam merge decât eu...nimeni altcineva...Şi totuşi, ce rost are să poţi merge unde vrea inima,dacă nu ai fi însoţit de o persoană specială..Te-ai simţi singur între atâţia străini...zise Vivian, tristă.
-Off, mai Viv, dacă ai şti tu câte asemena vise am avut şi eu..şi tot singur...Dar ce ar mai fi magic, dacă persoană aceea specială,ar ştii că te înnebuneşte ? Probabil,nimic.
-Multe lucruri ar trebui ţinute pentru tine,până la momentul potrivit.
Amândoi oftară.Noaptea îi făcea să pară mai frumoşi că în realitate.O elegantă pură ce vibra sub acea conexiune specială.
YOU ARE READING
Random`Noi doi,o maşină,o dorinţă nebună şi lumea largă.Sună bine,nu? Haide să fugim acolo unde inima ar vrea să ne ducă.Să mergem şi să vedem tot, Vivian.Să explorăm,să visăm,şi să iubim.De la o simplă floare şi o noapte târzie, în care ne-am împărtăşit...
