„Auzi,oare ai știut vreodată că tu ești personajul principal?Oare ai văzut vreodată,cât de profund am încercat să te conturez prin niște cuvinte josnice,care nu îți vor putea atinge vreodată înălțimea,și care, vor fi șterse de timp de pe paginile sale?Oare ai știut vreodată că un singur cuvânt din partea ta era tot ceea ce așteptam?Ai știut că adormeam cu gândul la ochii ăia albaștri ce mi-au răscolit întreaga existență?Voiam să îți aud vocea...doar atât. Să simt atenția ta cum îmi patrunde în suflet.
Acum nu mai ești aici.Nici măcar nu mai vorbim.Îmi e teamă să spun,dar legatura dintre noi s-a rupt.Te-am văzut de curând,am trecut pe lângă tine și nici măcar nu ai întors privirea.Nu mă mai cunoști...au trecut ani de ultima dată de când am vorbit.Aș fi vrut să te fi luat în brațe și să acopăr cu acea îmbrățișare tot spațiul si timpul dintre noi.Nu te-ai schimbat deloc,dragul meu.Totuși erai diferit...m-ai uitat.Eu, nu. Ai grijă de tine, suflet frumos.Îmi lipsești atât de mult....
Oare ai știut vreodată că această carte este despre tine?Oare știi cine sunt și că ,acest necunoscut începuse să se îndragostească de tine,iar tu ai disparut?"
Vivian se urcă la volan,lăsând cartea și scrisoarea in mâinile lui Nath.Era destul de frig afara.Era decembrie.Nimic nu este mai frumos ca iarna,însoțită de persoana aceea specială ,o carte misterioasă și o cană fierbinte de ciocolată calda.
Amândoi simțeau, că acele pagini însemnau foarte mult și că ascundeau un mister scufundat într-o frumoasă poveste de dragoste.Nu erau siguri ce aveau de făcut sau dacă trebuia,într-adevăr să facă ceva.Ce este cert este că voiau sa îl întalnească pe băiat.
YOU ARE READING
Acak`Noi doi,o maşină,o dorinţă nebună şi lumea largă.Sună bine,nu? Haide să fugim acolo unde inima ar vrea să ne ducă.Să mergem şi să vedem tot, Vivian.Să explorăm,să visăm,şi să iubim.De la o simplă floare şi o noapte târzie, în care ne-am împărtăşit...
