Capitolul 4

Ajunseră la hotel și fiecare merse în camera lui pentru a dormi. Nath era destul de obosit și ațipi imediat, însă Vivian nu. Era copleșită, încurcată și fericită de tot ceea ce se întâmplase. Iubea orașul acela minunat, floarea pe care o primi cu atâta sinceritate, și atâta dragoste, atmosfera și întunericul în care se cufundasera cei doi, acea intimitate profunda, acea îmbrățișare puternică, prin care se simți mai aproape de el, pupicul sincer și cel mai important, îl iubea pe el,prietenul ei cel mai bun, băiatul care i-a marcat copilăria,Nath,Nathaniel...
Parfumul florii inunda încăperea și plămânii fetei, ajungând pana la inimă. Simțea un sărut blajin și jucăuș,apoi simțea pace. Era fericita. Mai fericita ca niciodată. Ochii, oglinda sufletului, spuneau asta, fiecare gest, fiecare mișcare arătau o persoana ce radia de fericire. Nu mai simțise asta niciodată. Poate doar atunci când se lasă pierdută privind stelele.
Adormi cu greu. Când se așează în pat, nu își mai simțea corpul, așa de ușor era. În minte ii apăreau ochii lui Nathaniel. Acei ochi superbi, albaștri. O amețeu... Ca un vin.. Și dacă vinul este bun, acesta se bea direct din sticlă. Asta era el pentru ea:un vin scump și bun, pe care ii era frica sa nu îl consume prea repede.
A doua zi, după ce se treziră, au coborât pentru a servi micul dejun și cina, gândind unde vor merge mai departe.
Totul se intampla pe o terasa minunata. La o masa de doua persoane, doi îndrăgostiți, care nu își mărturisisera încă acest fapt, luau masa. Razele soarelui treceau prin paharele pline jumătate cu suc de portocale creând un adevărat joc de lumini. Cafeaua reușea sa trezească atmosfera. Era o băutură făcută din boabe negre, proaspăt măcinate. Vafele cu dulceață de afine abureau, ducând spre văzduh un miros plăcut.
Cei doi nu mai conteneau din a se privi. Erau fericiți...
Cerul era senin, iar peisajul te ducea cu gândul la una dintre poeziile lui Eminescu despre iubire și toamnă.
Cei doi, nu scoaseră vreo vorbă pe tot parcursul micului dejun, schimbară niște priviri fugare și pline de înțeles.
Șoseaua se întindea uscata în fața lor. O nouă oportunitate, un nou loc de contemplat.
Ziua aceea fusese una foarte tăcută, dar foarte spirituala. Seara, au ajuns într-un micuț orășel. Era cochet și elegant, un orășel despre care credeai ca ascunde un uriaș mister.
Găsirea un loc unde puteau dormi, asemănător cu o pensiune. Era plin și au fost cazați în aceeași camera.
Nathaniel a mers sa cumpere niște turta dulce, pentru ca o iubea foarte tare. Vivian făcu un duș, apoi așeza puțin lucrurile prin camera.
Băiatul se întoarce în scurt timp, cu ciocolata de casă și turtă dulce. Turtă dulce în forma de inimioară. Era atât de drăguță. I-o oferi fetei, care îl lua în brațe și îl strânse foarte tare.
-Nu am mai mâncat turtă dulce de asa mult timp! Spuse fata roșie în obraji.
-Știam, și în momentul în care am văzut-o, la tine m-am gândit. M-i s-a părut un gest drăguț, zise Nath zâmbind.
-Intradevar, ca este.Haide sa mâncăm împreună! Vivian se așeza în pat, iar Nath se întinse, punându-și capul pe picioarele fetei.. Începuseră să mănânce turta dulce, în timp ce depanau aminiri.

-Ce frumoasă este regiunea asta!

Pensiunea se afla puțin mai retrasă,față de oraș.Ca într-un fel de pădurice.Lângă aceasta,era o cascadă minunată.Apa ce cădea,scotea un sunet plăcut și relaxant,prelingându-se pe stăncile ce stăteau la poalele sale.Ziua era frumoasă văzului,iar noaptea era frumoasă sufletului.

Sunetul le menținea starea de visare și intimitatea de care aveau nevoie.Atunci cand se atingeau,parcă intregul univers încetinea și crea o liniște armonioasă.

-Viena era un oraș mult prea mic pentru visele ce le aveam.Iubesc să călătoresc.Iubesc sa fii langă mine,zise Nathaniel.

Doar niște lumânărele mai luminau camera.Ochii băiatului erau si mai frumoși în acea lumină slabă.Sunetul apei îi relaxa și le dădea senzația de tihnă.

-Și mie îmi place foarte tare să fii langă mine. Este o senzație pe care am simțit-o doar atunci cand eram în prezența ta. Mă calmezi și ești așa de inteligent încât îmi duci mintea spre extaz,zise Viv.Sunt cea mai âmplinită persoană când ești langă mine.Simt că nu mai trebuie să demonstrez nimănui nimic.Simt că îmi ajung.Simt că sunt completă.

-Ești perfectă! Băiatul se ridică,îi prinse fața între palme și o sărută.

Fusese primul sărut.Inimile celor doi se mistuiau în văpaia aprinsă a iubirii lor.Fețele luară foc.Vivian îl luă în brațe și îți lasă mâinile să se joace pe spatele lui. Erau îndragostiți.Perfecți unul pentru altul.Sărutul era apăsat și fierbinte.Simteau că se contopesc și formau o singura minte, un singur trup, un singur suflet.Buzele se atingeau lent, iar măinile se plimbau ușor pe corp.Atingerea băiatului era asemeni unei simfonii  cantată la harpa,mângâind vertebrele fetei asemenea corzilor fine ale instrumentului.

Sângele alergă prin vene, iar adrenalina pune stăpânire pe ei. Razele lunii, ce patrund prin draperia de in le mângaie pielea catifelată.Dogoarea trupurilor nu putea fi stinsă cu nimic.Erau ei.Simteau cum legătura se sudează si mai profund.

Bătăile inimilor se aud mai puternic ca niciodată,iar răsuflarile dansau un tango pasional deasupra lor.

Era locul perfect.Viața perfecta.Timpul perfect.

Era la fel ca în copilărie; aceleasi personaje, doar că acum, se iubeau. Se iubeau nebunește.
Vezi, fericirea și bucuria sunt ascunse în cele mai micuțe gesturi și lucruri posibile.  O îmbrățișare  un sărut pot spune atâtea lucruri,pe care nu aveai puterea să le gândesti măcar.

  Cea mai sincera persoană, sau mai bine zis femeie, este aceea care știe sa aprecieze ce are lângă ea, femeia care caută ca împreună cu soțul sa își întemeieze un imperiu, nu aceea care îl vânează pe acela cu un imperiu deja format. Ar trebui sa ne umplem inima cu momente frumoase și importante, nu casele cu lucruri, care în câțiva ani se vor deteriora.

Era destul de târziu,iar Viv și Nathaniel erau obosiți. Vivian încercă să citească, dar băiatul o gâdila continuu, așa că se dădu bătută.
Nath o pupa pe frunte în semn de protecție și dragoste, apoi o ținu în brațe pana aceasta adormi.
Nu era nimic mai frumos, decât sa o vezi, pe ea, mare iubire, în brațele tale dormind.
Liniștit, puse capul pe pernă și adormi, în timp ce își simțea respirația și bătăile inimii, lui Vivian.