Capitol 7

„Hai să plecăm odată!Nu mai pot rămâne aici...vreau să fug , să uit de tot și de toate..Vreau să fim doar noi doi și lumea largă...Așteptarea asta mă omoară! Nu mai suport!Vreau să merg acolo unde nimeni nu mă cunoaște,vreau să explorez,vreau să știi ca pe zi ce trece mă îndragostesc mai tare de tine..."

Vivian si Nath au ajuns destul de greu la destinație. Afara ningea atât de frumos.Nu se compara cu nicio ninsoare văzută de ei pana atunci.Era superb.Orașul era linistit,acoperit de acea armonie specifica iernii.Casele erau luminate,iar decoratiunile impanzeau orasul.                                                         Casa unde trebuiau sa ajunga era una minunata.Un conac inedit li se inalta sub priviri.Era constuita dupa stilul arhitecturii renascentiste ceea ce ii dadea un aer de suprematie si eleganta .

Acea strada unde se afla casa era asemeni unei strazi din Florenta.Constructiile maiestuase,culorile calde,scuterele si florile erau doar detaliile ce ofereau un iz special intregului tablou.

Cei doi s-au prins de mana, au inaintat spre usa de abanos si au apasat pe sonerie.Cateva secunde mai tarziu ,un barbat le-a deschis. Avea o figura foarte placuta,parul castaniu si ochii verzi, in ale caror priviri te puteai pierde foarte usor.Era imbracat cu un halat gri si avea in mana o cana aburind de cafea. Era un barbat foarte frumos.

-Buna dimineata, dragii mei ! Cu ce va pot ajuta?spuse el,ducandu-si mana la barba ce era perfect aranjata. A,voi sunteti cei despre care mi-a vorbit Tania,tipa de la librarie.

-Buna dimineata! Da, noi suntem.Nu stiam ca doamna aceea v-a vorbit despre noi,zise Nath incurcat.

-Ehh, vestile circula destul de repede intr-un oras mic ca acesta.Poftiti inauntru!

-Multumim,spuse Vivian sfioasa.

Interiorul casei se potrivea perfect stilului.Mobila scumpa,obiecte de arta pretioase ,candelabre si multe carti.

Acesta ii pofti in biroul sau.

-Iertati va rog dezordinea.Am foarte multe carti si  sunetul soneriei m-a oprit din studiul lui Freud,zise el incercand sa dea la o parte cartile de pe scaunele din fata biroului.

Peretii erau acoperiti de rafturi pline cu cele mai frumoase volume vazute vreodata de ochiul omonesc.Biroul se afla undeva in centrul camerei,avand doua scaune tapitate in fata sa. In parte dreapata era o fereastra ce aducea lumina in intreaga incapere si avea o priveliste maiastra asupra orasului.O canapea foarte confortabila avand in stanga ei fiind un raft urias pe care se aflau,trofee,statuete,diferite cutii,fotografii,documente si iarasi carti. Covorul era unul foarte scump , iar incaperea era calduroasa.

Pe birou se aflau  o multime de foi,un laptop,cana cu cafea aburind,multe instumente de scris,trabucuri ,tigarete ,mult tutun si lumanarele parfumate.Se asemana foarte mult cu un scriitor. Avea o aliura impunatore si un accent desavarsit.

-Asadar,dragii mei ,cu ce va pot ajuta?Dar mai intai,cu ce va pot servi?Cafea,ceai, niste tutun?spuse acesta amabil.

-Un ceai si niste tutun ar fi perfect,zise Viv ,uitanduse spre Nathaniel.

In timp ce erau serviti,Vivian incepu suav sa vorbeasca:

-Nu stiu cum as putea sa incep.Am intrat in acea librarie si am gasit intamplator o carte de astronomie.Sunt pasioanata de tot ceea ce tine de astronomie,spirit si pshihologie.

-Ma bucur sa aud asta,draga mea,zise zambitor Daniel.

-In cartea aceea se afla o scrisoare de la iubita dumneavoastra.Nu stiu daca ati citit-o vreodata....

-Ba da, Vivian.Am citit-o.Pur si simplu,mi-a sfasita inima.Vedeti voi,fata accea era totul pentru mine,micul meu univers infinit.Era frumoasa asemeni unui boboc de trandafir pe punctul sa infloreasca,dar apoi a inflorit si cu timpul i-au aparut si spinii.Asta a facut-o mai frumoasa decat orice fiinta posibila. Dar a plecat,si nu am stiut unde..

-Ati mai revazut-o vredoata?

-Da.Au trecut doi ani,de la ziua in carte am primit scrisoarea.Era frig afara.Era in amurg.Ma plimbam dezolat pe strada si i-am vazut silueta.Era in fata mea.Ma  privea.Am alergat sa o strang in brate si sa o sarut.Ochii aceia minunati au  varsat  cele mi fierbinti lacrimi ale revederii.Sarutul ne-a facut sa simtim tot acel dor mistuotor,toata acea departare oribila,tot acel gol dintre noi.Disparusera.Eram impreuna iarasi.

-Cat de frumos,zise Viv cu vocea tremuranda.

-Intr-adevar. A fost ca un vis de frumos.Nu este surpinzator,cum unoeri,persoanele dispar din viata ta? Sunt trase violent de mainile interminabile ale trecutului.Apoi,apar din nou pentru a-si continua drumul si a te sustine.

-Se spune ca daca cineva te iubeste cu adevarat si tu ii dai drumul ,iti va putea demonstra asta doar daca se va intoarce,spuse Nath.

-Sunteti copii. Si eu eram atunci.Un adolescent prins in sfera dragostei.Era ceva magic.Si dintr-odata s-a terminat.

-Kate,unde este?zise Viv.

-Iubita mea sotie doarme.Sunt atat de fericit.Spiritul meu prinde contur in prezenta ei.Cand este langa mine ,o tin de mana strans, aflandu-ma in umbra frumsetii ei. Este muza mea,tot ce am mai scump.

Nath si Viv il priveau cu toata admiratia.

-Imi sunteti dragi,copii.Aveti mare grija de voi.Si daca va iubiti cu adevarat,nu va dati drumul niciodata.Poftim,Viv!Asta e o carte foarte pretioasa de pshihologie.Ai grija de ea!

-Va multumesc din tot sufletul!Va admir atat de tare !

-Cu mult drag,fata frumoasa! Iar tu,Nath,ai grija de ea!Ai grija de voi,si il stranse puternic intr-o imbratisare.

Cei doi au plecat fiind mai indragostiti si mai uniti unul fata de celalalt,  decat in momentul in care au coborat din masina.