Love or Hate?(1D Fan Fic)

Capitolul 8 - Succesul nu mai e ceea ce vreau

~SARRA P.O.V~

M-am trezit la ora 6...nu am mai putut sa dorm...ma gandeam la tot ce fusase...a trecut o luna..mi se parea asa de mult timp...ma uitam la peretii camerei mele...cu urme ramase de la posterele cu 1D...De cand nu mai sunt directionera am impresia ca viata mea nu mai are nici un rost...si oricand puteam sa revin la ceea ce am fost...dar ma ranise prea rau...stiu ca nu zisase cine stie ce...poate pentru ca nu le statea in caracter...dar mie,noua ne-au dat impresia ca suntem nimeni...si daca noi suntem nimeni...imi inchipui ce inseamna pt ei fanele carora nu le stiu nici numele...Viata mea nu imi mai oferea timpul necesar sa ma descarc...sa stau...Star Five...a ajuns bine la acest moment...Am cantat la zilele orasului,am fost la o emisiune in capitala tarii noastre...insemna mult pentru noi...am facut ceva bani...ne-am angajat un chitarist...cu care ajunsasem sa am cat de cat ceva...era simpatic avea ochii albastri parul negru ,un corp bine sculptat...era de treaba si protectiv...tinea la mine...si se intelegea super cu celelate fete...dar nu se compara nici pe departe cu Harry...el avea privirea aia verde in care ma pierdeam...si cand ma lua in brate ...nu ma putea atinge nimeni altcineva...eram doar eu si el...Ma rog...sa revenim la mine si chitaristul...il cheama Edward(ironia sortii)...dar eu ii ziceam Ed...

Ultimul lucru care ne mai lega de One Direction...erau piesele lor...da le cantam piesele...poate de asta nici nu ii puteam uita :( The fuck!Uram muzica pe care o faceamm

''I'm just an ordinary girl,like you like me...''telefonul meu a inceput sa sune:

-Neatza sunshine!

-Hey Eh!Ce e cu tine la ora asta?

-Nu pot sa dorm

-Nici eu...auzi dar ce e cu vocea asta trista ?

-Sarr,vi pe la mine?

-Sigur ,dar ce s-a intamplat....?

M-am imbracat cat de repede am putut...I-am lasat un bilet mamei spundu-i ca sunt la Ed...stia de noi ,zicea ca e un baiat bun....

Am ajuns in fata casei baiatului...am intrat fara sa mai bat...eram panicata ,trebuia sa fie ceva grav...el niciodata nu facea asa...Am urcat repede scarile si am dat buzna in camera sa...Era acolo...pe pat...suparat...avea o fata asa trista,m-am aplecat langa pat...i-am strans mainile in ale mele...(era acolo cand aveam nevoie...asa ca trb sa fiu si eu acolo pt el) ...

-Ed...ce e?am soptit incet...

{o lacrima i-a cazut din ochi}

Nu vorbea cu mine...statea acolo si se uita in gol...pur si simplu trageam de el si nu zicea nimic...cand deodata a izbugnit:

-Am cancer!

Am ramas socata...mi s-a intunecat privirea...am incercat sa fiu puternica...dar nu am putut sa-mi tin lacrimile...

-Sarra o sa mor!

-Nu nu zice asta ...te rog frumos...sunt multe tratamente Ed...stii ca nu se mai moare din asta acum...

L-am luat in brate...si a inceput sa planga...

-Iti multumesc pt tot ce ai facut Sarra...te iubesc foarte mult...dar eu o sa mor...!

-Nu tu nu o sa mori...sa nu mai vorbesti niciodata asa!

{stiu trb sa ii spun si eu ca il iubesc...il iubeam dar...nu asa...cum ma iubea el..chiar daca eram impreuna...il iubeam ca pe un frate}

Le-am anuntat imediat si pe Lexy,Alexa,Deea si Ella,care au venit imediat acasa la Ed...era mai mare ca noi,avea 18 ani...dar noi eram pritenele lui si stiam sa il consolam...vroiams a par sigura pe mine pt al convinge ca totul va fi bine...dar nu stiu daca mi-a reusit...