Love or Hate?(1D Fan Fic)

Capitolul 13 - Just can't let her go!

Dupa o noapte lunga alaturi de prietenele mele am fost trezita de zgomotul neplacut al tonului meu de alarma.

-Alo!am raspun cu o voce somnoroasa

-Hey Sarra!

Am recunoscut imediat vocea mamei.Dar nu era una fericita...vocea sa era indurerata ,ceea ce m-a facut sa-mi sara somnul!

-Mama ,ce s-a intamplat???

-Draga mea,nu vreau sa te derutez,stiu ca asta-seara aveti spectacol.

-Zi mama!!!

-Nu vreau sa stai suparata,asta este doar intre mine si tatal tau...

-Orice-ar fi spune!

-Eu...si tatal tau....hmm...

-Mama ai incredera..

-Ne despartim!!! A spus izbugnind in lacrimi.

Am inchis telefonul,uitandu-ma in gol.Nu stiam ce a fac ...pana am realizat ca traiesc un cosmar.Traiam pentru nimic,acum nu mai sunt a nimanui.

Ed a murit,parintii mei se despart...nu mai stau la mine in tara...

Am inceput sa vars lacrimi fara sa imi dau seama,parintii mei nu sse gandeau  la mine...ii interesa doar de ei,nu ma iubesc...

Nu vroiam sa imi trezesc prietenele si sa le stric cheful de distractie asa ca mi-am dat jos pijamalele si am tras o rochita scurta pe mine,parul l-am lasat dezordonat prinzadu-mi doar o clama mica in fata.Mi-am luat geanta si niste conversi de culoarea coral  precum materialul subtire ce imi acoperea silueta perfecta. Sincer nu m-am gandit unde voi merge,asa ca am inchis usa usor in urma mea.Cand am iesit pe usa hotelului de lux in care s-a petrecut cel mai mare cosmar al meu,racoarea diminetii m-a trezit din gandurile ce ma bantuiau.Am luat-o pe strazi ca nebuna,nestiind unde ma voi duce daca nu intram mai departe la X-Factor.acasa ?in niciun caz!...Eram asa ranita,imi doaream sa nu mai simt nimic,sa fiu imuna la orice,imi doream sa pot sa urasc pe toata lumea,sa nu imi pese dar nu puteam.Odata ajunsa in fata Big Ban-ului  ,o galagie infernala mi-a ajuns pana in timpane: zeci de fete tipau parca l-ar fi vazut pe Brad Pitt,dar eram prea incordata sa imi dau seama cine era defapt,pana am vazut cauza ‚’’revolutiei’’.Erau Harry si Louis, mai fericiti ca niciodata.Ma uitam atenta la ei,cand deodata ochii verzi ai cretului iau atintit pe ai,s-a uitat arogant la mine parca mi-ar fi spus:’’Bitch,esti singura acum’’,dar probabil asta era numai in capul meu deoarece el nu avea cum sa stie , mi-a facut inima sa doara si mai tare,o lacrima mi s-a scurs pe obraz.Mi-am indraptat privirea inainte si am continuat plimbarea.De ce a trebuit sa dau peste el?Oare de ce?

Am tinut-o tot asa pe strazi,cu castile in urechi pana pe la ora 2,dupa masa cand telefonul a inceput sa vibreze.Nu vroiam sa raspund,dar era Alexa,era una dintre putinele persoane care inca mi-au mai ramas alaturi,asa ca nu aveam de ales:

-Hey soro,unde ai disparut?

-Ma plimb! Am zis cu  voce care speram sa fie destul de convingatoare si sa nu mai primesc alte intrebari de care nu aveam chef.Dar nu mi-a reusit,fata asta ma cunostea mult prea bine!

-Ce s-a intamplat?

-Nu iti pot zice acum...nu prin telefon!

-Atunci vino acasa’’

-Nu vreau sa vin acolo,nu pot...not anymore .

-Atunci venim noi la tine...doar spune unde...

-Ne intalnim la Starbucks-ul din Primrose.

Acum aveam dinou sa stau si sa vorbesc despre lucrurile ce mi-au intristat viata...Dar totul se va schimba,eu ma voi schimba...Am decis sa le las balta pe fete,trimitandu;-le un sms ca nu mai pot ajunge.Aveam chef sa uit tot,aveam chef sa ma distrez...