Hold my hand

11

Multe lucruri s-au întâmplat prea repede, fiind impulsiv gândite. Altele în schimb n-au fost gândite deloc, ci doar s-au întâmplat. Dar indiferent care a fost cauza care a determinat schimbarea, înlănţuite n-au făcut decât să reconstruiască din nou trecutul unei alte generaţii, sub fatalismul destinului păpădiilor de pânză.

_____

- York Street, ceru Ian, evitând privirea curioasă a şoferului care-i observă fără să vrea falca umflată.

Aştepta pe altcineva să vină, dar n-avu ce să zică. Porni motorul şi reintră în trafic, asediindu-l pe actor pe locul din spate. Chiar dacă încercă să-şi focalizeze toată atenţia asupra drumului, îşi mai arunca pieziş privirea în oglindă s-o caute pe-a clientului, să-şi confirme o suspiciune.

- Ştiţi, soţia mea este fană şi dacă aţi putea... un autograf. După ce primi, continuă să pălăvrăgească. Se uită toată ziua la televizor. Nici n-o să mă creadă când o să-i spun pe cine am condus astăzi!

Chipul lui Ian căpătă peste noapte o mulţime de riduri, care-i înăspriră considerabil figura. O cascadă de păr întunecat îi ascunse o perioadă trăsăturile, dar când se întoarse spre geam să-şi înăbuşe tulburarea, îi ieşiră aproape imediat în evidenţă obrajii supţi şi culoarea străvezie a pielii. Ţinuta îi era impecabilă, dar era doar o aparenţă a subtilităţii cu care se strecură din casă. Îi zâmbi, îndesându-şi mâinile la piept. Aveau mult de mers.

Zile de-a rândul după plecarea lui Erin se întrebase ce ar trebui să facă, dar cum nu găsi nimic care să merite efortul, hotărî că-i de datoria lui să insiste, deşi nu se aştepta la niciun miracol. Străzile erau goale, ceea ce i se păru ciudat. Era atent la fiecare detaliu pe care îl regăsea pe drum, încercând astfel să se distragă de la propriile sale probleme, în timp ce maşina înainta fără zgomot pe carosabil în lumina blândă a dimineţii. Înăuntrul său era nerăbdător să ajungă şi îl presa fără cuvinte pe şofer să accelereze, chiar dacă bărbatul nu era conştient de asta când apăsa pedala.

Ultima dată când au fost împreună la atelierul de pe York Street ea era în ultimul ei an de liceu, iar el doar ce începuse filmările primului său film. Amintindu-şi, i se păru o eternitate de atunci, pentru că număraţi erau mai mult de trei ani jumătate. Şi parcă îl stăpânea şi o reţinere.

Acolo, printre rame neterminate şi schiţe cărora în lumina lunii le străluceau formele nedefinite, o sărutase pentru prima dată lipind-o de pieptul său tare. Îi spuse c-o iubeşte apoi şi că nu vrea s-o lase singură, dar trebuie să plece în New York şi nu avea să se mai întoarcă vreodată.

- Vino, Erin! Mută-te cu mine, o rugă el.

La vremea aceea niciunul din ei nu-şi putea închipui un alt curs al relaţiei lor. Cu iminenţa plecării, despărţirea nu era o variantă.

Treptele erau la fel de înguste. Ajuns în scară, făcu dreapta şi bătu la uşa pe care o găsi imediat ce îşi ridică privirea de jos.

Încă o iubea pe femeie, chiar dacă acţiunile lui arătau contrariul. Şi nu voia să renunţe la ea şi nici să accepte că după atâta timp împreună, drumurile li se vor separa. Îşi promiseseră, în noaptea în care o convinse să-l urmeze, acel pentru totdeauna, iar asta îl îndatora să-şi ţină cuvântul, căci o făcuse într-atât de dependentă de el, încât avea remuşcări.

Uşa se deschise scârţâind, lăsând o femeie de vârstă mijlocie să îl cerceteze cu privirea din spatele halatului cu care încerca să îşi acopere trupul zvelt.

Ian o privi încurcat.

- Erin? întrebă, chiar dacă văzu că nu era cea pe care o căuta.

Ea îl repezi iritată.