Începutul

196 16 3
                                    

- Maya, trezeste-te. Maya haide , o să întârzii . Aud vocea blândă a mamei trezindu-mă.

- Imediat. Îi spun punându-mi pătură pufoasă înapoi pe mine.

- Maya e 7:43 A.M.

- Ce ? Sar eu din pat ca arsă. Mă uit la ceas,era 7:08. Hahaha mamă, ce glumă bună. Îi zic eu sarcastic.

- Imbracă-te. Mă duc să îți pregătesc micul-dejun. Să nu întârzii. Îmi zice ea ieșind din cameră.

După ce a ieșit din cameră am mers la baie. M-am spălat pe dinți , mi-am făcut rutina zilnică și am mers spre dulap în căutarea unei garderobe potrivite pentru ziua de azi.Afară nu era nici cald dar nici frig. Era un soare ascuns după nori , nu era mare căldură. Am decis să mă îmbrac într-o pereche de blugi albastri Mango și un tricou negru simplu de Zara. Mi-am luat niște converse în picioare , geanta cu cărțile și am coborât jos. Când am intrat în bucătărie era un miros delicios a clătite cu gem de căpșuni. Habar nu am când a avut timp să le facă , dar o iubesc că le-a făcut.

- Când ai apucat să le faci? Îi zic mușcând dintr-o clătita.

- Nici nu știi cât de rapidă sunt. Zice ea zâmbind.

- Ei bine, eu plec. Ne vedem mai încolo. Pa te pup. Îi zic eu ieșind pe ușă cu clătita aproape gata în mâna.

Mergând pe trotuar mă gândeam la cartea citită aseară până târziu. E o carte minunată. O iubesc . Dar cum să se întâmple asemenea lucruri? Mă tot gândeam la acea carte până am dat de Michael. Prietenul meu cel mai bun de când eram în clasa a șaptea. Ne-am cunoscut întâmplător. Prima dată când m-am văzut cu el era să ne batem , dar acum suntem cei mai buni prieteni.

- Maya,hei. Îmi zice el sărind în față mea și strângându-ma în brațe.

- Hei. Ce faci? Îi zic ieșind din îmbrățișare.

- Păi am vrut să te sun să mergem împreună la școală. Dar uite că ne-am întâlnit.

- Și eu am vrut să te sun. Apropo , am citit cartea " Sub aceeași stea ". Nu pot să cred ce geniala e. Am stat aseară până târziu să o citesc. Dar nu pot să cred că Augustus Waters a murit , și Hazel a rămas singură.

- Eu ți-am zis că este o poveste cam tristă. Săracă Hazel , a trecut prin multe. Măcar a rămas cu Isaac , ca prieteni normal.

- A fost o carte foarte interesantă. Chiar m-a fascinat.

Am mai stat pe gânduri. Mă gândeam la multe lucruri , la acea carte , la tata care e plecat în Brazilia. Uneori mă gândesc și la femeia unde tata e dus , ne-a lăsat pe mine și pe mama de izbeliște , am avut noroc ca mama avea strânși câțiva bani. Am fost scoasă din gândurile mele de către Mich.

-

Da,da. Uite am ajuns la școală. Îmi zice el răzând.

- Așa de repede? Zic eu , răzând.

- Se pare că da. Ce oră ai? Îmi zice băgându-și mâna prin păr.

- Hmm,eu am biologie .Tu?

- Biologie. O să ne întâlnim. Stăm în aceeași bancă?

- Da , de ce nu? Zic eu răzând.

Mergem fiecare la dulapurile noastre ca să ne lăsam celelalte cărți . Am mers amândoi în sala de clasă , ne-am așezat în aceeași bancă și am așteptat să vină domnul profesor care este foarte sever. Nu acceptă ca cineva să întârzie la oră lui.

Protectorul [  Niall  Horan F.F. ]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum