Încrederea

108 10 1
                                    

Mă plimbam pe nisipul cald de sub picioarele mele. Razele soarelui îmi luminau fața , vântul care începea să se facă prezent deja mă cam deranjase. Îl așteptam. Unde e? De ce nu îl văd? Trebuia da fie aici. A promis. Mă învârt pe plajă în căutarea lui. După ceva timp de fugit de colo-colo deja am observat O siluetă venind spre mine. El este. Zâmbesc și fug spre el. Îi sar în brațe și îl sărut.

- Ai venit. Zic zâmbind.

- Normal că am venit. Am un cadou.

- Ce cadou? Zic entuziasmată în timp ce îl sărutam.

- Uite. Zice cu O față malefică scoțând de la spate un pistol. Am început să mă îndepărtez de el și să îmi tremure picioarele.

- Unde fuci? Zice el malefic venind tot mai aproape de mine.

- Nu te apropia. Stai acolo. Îl ameninț , el neascultand. Cu fiecare pas pe care îl făcea în spre mine , inima parcă îmi sare din piept. Picioarele îmi tremurau , mă mir ca nu am căzut jos la cât îmi tremură.

- Iubito , hai aici. Zice și zâmbește malefic. În ce tocmai m-am băgat? Trebuia să îl ascult pe Mich , nu trebuia să mă bag în acest joc în care eu sunt victima.

- Te rog. Te rog nu. Îi zic bâlbâindu-mă , lacrimile începeau deja să apară.

- Pa Maya. Îmi zice și în următoarea secundă aud un zgomot puternic apoi O durere groaznică în piept. In ultimele secunde de trăit mă uit în jos și îmi văd pieptul plin de sânge. El a început să râdă și să aplaude de planul lui care a decurs perfect , conform așteptărilor lui. În următoarea secundă am căzut jos , pe nisipul fierbinte , am închis ochii și nu m-am mai trezit.

Mă trezesc speriată. Acesta a fost un vis sau realitate? Probabil un vis care îmi va lăsa traume. Ce tocmai s-a întâmplat? Încerc să îmi amintesc ce s-a întâmplat cu câteva ore înainte. Unde sunt? Ce se întâmplă? Îmi amintesc că am plecat cu Mich și câțiva din prietenii lui de la școală. Când am ajuns la O vilă mi-a injectat un lichid în mâna și am început să adorm. Probabil sunt la acea vilă? Mă ridic din pat și merg spre geam. Trag perdelele de pe geam și ies pe balconul micuț. Mă uit în jur și nu văd prea multe , decât O pădure . Mă uit în jos și se pare ca sunt la un etaj destul de înalt. Probabil etajul 5. Sau poate chiar mai sus. Ce fel de casă e asta? Sau cine are astfel de case? Ei bine , prefer termenul de vilă. Sunt scoasă din gândurile mele când aud pe cineva prin cameră. Întru repede înapoi închizând ușa.

- Oh , te-ai trezit. Ce bine. Trebuie să vorbim. Zice Mich cam alarmat.

- Michael Jackson Frank spune-mi în momentul acesta ce se întâmplă.

- Oh nu , mi-ai zis tot numele. Asta e de rău.

- Michael nu am chef de glume. Îmi spui de ce naiba mă aflu aici? Mich se tot uită la mine și apoi în pământ. Nu zicea nimic. De câteva minute era o liniște care mă deranja. Când să vorbesc cu el , să îl mai întreb încă o dată ce se întâmplă a început el să vorbească.

- Te-am adus aici să te protejez. Zice și oftează. Mă ia de mâna și mergem spre pat. Se așeza pe pat și îmi face semn să mă așez și eu , eu ascultând. Câteva minute a fost dinou o tăcere până când a continuat de vorbit.

- Am aflat că în școală sunt niște colegi noi care se ocupă cu traficuri. Rămân surprinsă la vorbele lui. Traficuri? Colegi noi? Oh nu , Niall e nou , la fel și prietenii lui. Oare nu sunt ei , nu?

Protectorul [  Niall  Horan F.F. ]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum