Now's all I've got

Capitolul 2

M-am strecurat incet printre multele persoane care se uitau ciudat la mine.Mi-am indepartat privirea de ei,caci ochii lor ma intimidau si aveam deja inima "cat un purice ".
Vad cateva fete ce imi pareau cunoscute ,asa ca ma apropii de ele.
-Ahmm...Aici este clasa de filo?*intreb cu capul in jos*
-Da.Eu sunt Anca.*a raspuns,zambind*
-Evelin,incantata.*zambind*
S-au prezentat toate pe rand si am strans mana fiecareia.Pareau se treaba.
-Diriga e profa de engleza.*a spus Andra*
-Super...nu?*spun eu...imi place engleza*
-Mda...*nu pareau prea convinse*
Baietii din clasa noastra stateau in coltul lor si vorbeau probabil despre jocuri pe calculator,fotbal sau alte tampenii.
Nu am facut inca cunostinta cu ei. *mi-am zis*
Asa ca mi-am luat inima in dinti si am mers catre ei. Mi-am ridicat privirea catre fetele lor.Au intrerupt discutia si se uitau la mine.
-Ahm...Bună.Sunt Evelin.
-Ahm...nu te-am intrebat*a zis unul,soptind*
Au inceput sa chicoteasca si sa ma priveasca amuzati.
Palmele imi transpirasera,eram rosie la fata si ma simteam de parca imi ramasese ceva in gat.Nu am mai putut sa scot niciun cuvant.
Au continuat sa rada in timp ce se indepartau de mine.
Un tip saten cu ochii albastri si ochelari s-a intors.
-Hei.Imi pare rau pentru mai devreme.
-Nu-i nimic...
Imi simteam ochii umezi.Dar NU.
Nu puteam plange.Macar atat:sa fiu in stare sa tin totul in mine,ascuns.
Mi-am ridicat privirea si am schitat un zambet scurt.
-Apropo,eu sunt Alex.Mi-a parut bine,Evelin.Ne vedem la clasa.*zambind*
-Ne vedem.

Ma intorc spre fete si o vad in sfarsit venind pe diriginta noastra.
Era o femeie de statura medie,bruneta cu parul lung,strans intr-o coada de cal si ochii nergri.Era imbracata cu o camasa alba si blugi,purtand ,de asemenea,o pereche de ghete negre,lucioase.
-Toata lumea in clasa!*spuse ea autoritar*
Am urmat grupul de elevi si am ajuns intr-o sala alba,curata,cu banci de doua persoane,din lemn,lucioase.
M-am asezat singura intr-o banca din spate,sperand,doar sperand ca ma va intreba cineva daca poate sa stea langa mine...ei bine,nu a facut-o...si nici ca as fii surprinsa.Toata lumea avea coleg de banca.Nu mai era nimeni pe din-afara,asa ca mine.
Diriga a inceput sa ne vorbeasca despre reguli,ore,materii si diferite activitati.
Au fost mai putine ore, ca doar era prima zi.
Cand sa plec,imi aud colegii ca discuta legat de o intalnire la un club in seara aceea.Normal ca pe mine nu m-a anuntat nimeni!
Trec de ei si ies din liceu,indreptandu-ma spre parc.Abia astept sa o vad pe EA.Macar asta sa mearga bine pe ziua de azi.
O asteptam nerabdatoare la intrarea in Cismigiu.Era 17:10...ciudat...ei nu ii sta in fire sa intarzie,e o persoana punctuala...
O

astept in continuare...pana la 17:30.Nu intelegeam...de ce nu ar veni?...oare s-a intamplat ceva sau pur si simplu nu si-a amintit de mine?
Imi scot telefonul si o apelez.Insa ea nu raspunde.Ok...acum chiar incep sa am o presimtire rea....
Nu aveam decat sa ma duc pana la ea acasa.Ajungand acolo,am sunat la interfon.Insa,din nou,nimeni nu raspundea.Nemaiavand ce face,m-am intors acasa unde ma astepta mama impacientata.
-Unde ai fost?*intreaba ea directa*
-Bunaa!Am venit!*spun eu,prefacandu-ma ca nu am auzit intrebarea*
-Nu trebuia sa ajungi mai devreme?*ridica ea tonul*
-Ba da,dar am vrut sa ma intalnesc cu doamna de romana si...
Dar nu apuc sa termin,caci ea se pare ca ma intrerupe.
-Data viitoare anunta-ma.M-ai speriat*vorbeste rapid*
Apoi trage aer in piept si continua.
-Ce mai facea doamna?
-Pai,chestia e ca am asteptat-o jumatate de ora,iar ea nu a venit.Apoi am sunat-o pe mobil si nu a raspuns.Apoi am fost acasa la ea,am sunat la interfon si nu a deschis nimeni. *eram disprata*
-Ei,nu e cazul sa iti faci griji.Probabil a plecat in oras.
-Dar mi-a promis ca vine sa ne vedem.Nu-i sta in fire sa minta sau sa uite.
-Daca te face sa te linistesti,o sun si eu.
-Da,te rog.
O apeleaza,iar apoi da pe "speaker".
Aud o voce de barbat.
Sotul ei . *gandesc*
-Buna ziua,sunt Aura,mama lui Evelin.Sun in legatura cu sotia dumneavoastra.Fiica mea nu a reusit sa dea de ea si...
-Sotia mea...*incearca sa continuie,dar un suspin in scapa printre buze*
Plangea...se auzea prin telefon ca plangea....
-Dar ce s-a intamplat?*intreaba mama,incercand sa ramana calma*
-A avut loc un accident pe strada!*spune el inca plangand*
-Ce fel de accident?
-A fost calcata de o masina!!*tipand si plangand*
In acel moment,cu lacrimi in ochi,ii smulg mamei telefonul din mana.
-La ce spital sunteti?

Am pornit cu parintii spre spital.Ei nu stiau cum sa reactioneze.Insa eu plangea in liniste lipita cu capul de geamul rece al masinii.Daca e ceva grav?Daca nu o sa am timp sa imi iau adio?

-Tata,mergi te rog mai repede!*am zis cu nasul infundat de la plans*

Am ajuns la spital,iar eu am fugit pe usa de intrare si am pornit spre salonul in care era internata.
O asistenta m-a poftit inauntru.
Si...acolo era chiar EA...intinsa pe un pat alb,cu perfuzia in mana si cu pulsul scazut...era plina de vanatai.
M-am apropiat si i-am atins delicat mana alba,rece ca gheata.
Lacrimile mele fierbinti au inceput din nou sa se scurga pe obraji.Aveam fata rosie de la atata plans.
-Doctorii au spus ca pacienta s-ar putea sa nu mai prinda dimineata...*m-a informat una dintre asistente,inchizand apoi usa dupa ea*
Deci...trebuia sa imi iau adio...insa nu gaseam cuvinte potrivite ca sa exprim ceea ce simt...ce simteam eu pentru EA era mai presus de cuvinte.
Insa,totusi,am inceput sa-i soptesc.
-Stiam ca va veni candva momentul in care va trebui sa ma parasesti...dar nu imi imaginam ca va fii astazi...nu trebuia sa fie atat de devreme...eu...nu sunt pregatita sa iti dau drumul...sunt inca un copil...nu sunt pregatita sa ma maturizez...stiu cat de mult iti doresti ca eu sa fiu puternica...dar...trebuia sa fii langa mine in timpul acestui proces...fara tine simt ca lumea mea se intoarce pe dos...nimic nu mai functioneza...erai cea care ma sustinea,era speranta pentru mine,un simplu copil visator si inocent.Mi-ai fost putin dintr-o mama si putin dintr-o prietena...ai adus lumina in calea mea ce se intunecase...sa stii ca o sa privesc in fiecare noapte pe cer,catre stele,stiind ca tu ma veghezi si ca imi esti alaturi...mi-as dori sa nu fie sfarsitul...mi-as dori sa ma poti auzi...mi-as dori ca totul sa fie doar un cosmar...mi-as dori...mi-as dori sa stii cat de mult te iubesc!Si cat de mult imi vei lipsi!

O iau in brate apoi o sarut pe obraz..Ii tineam mana...era ultima oara cand ii puteam tine mana...
Apoi...i-am dat drumul...si am iesit din salon plangand.