Now's all I've got

Capitolul 1

Soarele strapungea sticla lucioasa a geamurilor,patrunzand in incaperea de un lila deschis si luminos.Era decorata simplu,cu mici pernute cu puf si pene,tapet asortat cu mobila si tablouri cu peisaje pline de culoare.Dormeam cu fata intr-una din acele perne pufoase,cu un picior in afara patului si unul inauntrul sau.Ma ghemuiam,strangand in brate patura moale.Am deschis ochii,simtind cum razele calde intrate pe geam imi gadilau pleoapele.Usa s-a deschis incet,iar o femeie blonda,de statura medie,cu ochii albastri(ca ai mei) si tenul deschis a facut cativa pasi,apropiindu-se de pat si afisand un zambet gingas.Mi-am ridicat capul lenes si am zambit si eu la vederea ei.
-Neata,iubita.-a spus ea,rupand tacerea.
-Neata,mami.- i-am raspuns eu.

Mi-am intins corpul cu acea lene bine cunoscuta si am inspirat adanc.
Ea s-a asezat langa mine,mangaindu-mi cu tandrete obrazul si aplicandu-mi un sarut scurt pe el.Eu m-am aruncat in bratele ei,simtind parfumul de vanilie care imi invada simturile.Gesturile noastre erau adorabile.Si-a ridicat apoi capul si m-a privit indelung:
-Evelin...stii ca trebuie sa te trezesti,nu?
-Dar sunt treaza.-am zis eu un pic confuza.
-Evelin...Trezeste-te...
Verbul "trezeste-te" mi se repeta in cap,avand un efect ametitor.
Cand,o voce ascutita,plina de tarie,
rasuna cu putere in urechile mele:
-Fato,scoala-te ca acuma vin la tine!

Deschid speriata ochii.Eram...acasa...in realitate...caci mirifica dimineata de care tocmai avusesem parte se dovedise a fi doar un vis...un vis foarte foarte frumos...

-Evelinnn!Numar pana la trei!-continua vocea.
-Mmm...Da,mama....Vin...-raspund obosita.
-Acum!-striga ea disperata.

Mda...asta e viata reala...iar ea este mama mea adevarata.Ca sa fie mai clar,femeia blonda din vis era,de fapt, o prietena de-a mea...ma rog,de fapt,este fosta mea profesoara de romana din scoala gimnaziala...stiu...probabil pare ciudat sa ai o astfel de relatie cu un profesor,but...that's my life!

Ma ridic cu stangacie si fug spre baie.
Ma uit in oglinda rotunda, imi netezesc parul cu peria si ma spal pe fata,apoi pe dinti.
Ma duc in camera mea unde mama imi pregatea hainele.
-Mama,imi aleg eu.
-Arunca-ti repede niste haine pe tine.Vrei sa intarzii din prima zi?
-Nu intarzi.Stai linistita.
-Hai,misca-te.

Nu vreau sa discut acum despre relatia pe care o am cu mama mea adevarata...sa spunem doar ca nu avem chiar atatea in comun...
In fine...

Ma gandisem de mai mult timp la tinuta mea pentru prima zi de liceu.Trebuia sa fie decenta,dar,in acelasi timp, sa iasa in evidenta.Trebuia sa fie o tinuta demna de liceul Lazar.
Asa ca am scos din dulap fusta mea neagra putin umflata,camasa mea alba cu un imprimeu discret,albastru.
Evident ca nu putea lipsi sacoul negru ce conferea o nota de eleganta tinutei si minunatii mei pantofi cu toc,negri, care ma aratau mai inalta decat eram deja.
Simt nevoia sa fac precizarea ca sunt maniaca atunci cand vine vorba de haine,pantofi...in general,cumparaturi.
Din acest punct de vedere,nu pot sa ma plang.Am primit mereu hainele pe care mi le doream si pentru asta tin sa le multumesc parintilor mei.
Ma imbrac rapid si incep sa ma machiez(inca un lucru pe care il ador-machiajul).Aplic fondul de ten si il intind bine,apoi adaug rimelul cu precizie.Dau pleoapelor mele nuata de roz pal,iar apoi folosesc pentru buze un ruj de aceeasi culoare.
Ma uit in oglinda ultima oara si imi spun:"Asta e magia cosmeticelor!"
Zambesc la imaginea mea.Nu eram cea mai frumoasa persoana,dar multa lume imi spunea ca am o fața simpatica.
Inainte sa fug la parter,unde ma asteptau parintii,mi-am mai dat cu praful meu preferat care se numea:La vie est belle si avea specificul miros de vanilie pe care il adoram.
Am coborat cu geanta in mana.

-Nu mai sta asa cocosata.Ti-ai mai pus si tocurile alea cu care abia mergi.-imi reproseaza mama.
-Merg bine pe ele.Nu sunt atat de inalte.-raspund eu.
-Macar sa-ti pui plasturi in geanta...pentru orice eventualitate.-zice tata,surazand.

Intotdeauna incerca sa indulceasca atmosfera si cred ca asta e lucrul pentru care il apreciez cel mai mult.
-Bine.Ma duc sa iau cativa.-spun eu.

Tata ma mangaie usor pe mana si imi zambeste.Stia cel mai bine cat de greu imi era in acea zi.Eram stresata legat de liceu,de colectiv,de tot...
Dar aveam mare nevoie de o imbratisare si cu siguranta urma sa ma simt mai bine dupa.
Asa ca nu mai ezit si imi strang in brate tatal cu dragoste...nu trebuia sa ii spun si lui motivul...intelegea...de fapt,nici nu-mi trebuia un motiv.
Apoi ma întorc si spre mama si fac acelasi lucru si cu ea.Însă ea rupe tăcerea, caci simte nevoia să mai imi dea un sfat.
-Fii tare.Vorbeste cu toti,fii sociabilă.Dar in primul rand,fii tu însăți.

Simt ca vine din inima ei.O pup pe amândoi obrajii si ii spun că o iubesc.Iar ea imi răspunde la fel.
După ce ma asigur ca am tot ce imi trebuie,imi iau la revedere de la părinți si ies din casa.
Era o vreme plăcuta pentru o plimbare in parc.Nu era vreun nor care sa întunece cerul.
Aveam de gand sa profit de acea vreme minunata.
Asa ca o sun pe EA.
-Buna ziua,doamna.
-Buna,iubita.Ce faci?
-Bine,in metrou.
-Ai emotii pentru azi?
-Ahh...Nici n-aveti idee!
-Iubita,nu ai de ce!Totul va decurge perfect!
-Multumesc mult pentru încurajare....ăă...doamna...?
-Da?
-Sunteti ocupata azi?....adica....stati mult la scoala?...voiam doar sa stiu pentru ca...vedeti...e o zi frumoasa...si ma gandeam...Lazar e langa parc siiii.....poate putem sa....
-Evelin,mi-ar face mare placere.
-Serios?-zic cu entuziasmul unui copil de 5 ani.
-Bineinteles! Eu ies la 5.Tu la cat termini?
-Tot la 5.
-Perfect.Ne vedem la 5:30 in fata parcului.Ce zici?
-Ar fi minunat!-zic la fel de entuziasmată.
-Bine,iubita.Te pup!Succes astazi!
-Multumesc!

Daca ma descurcam la fel de bine la liceu, urma sa fie cea mai tare zi!

Dupa putin mers pe jos,ajung in fata liceului.Era frumos.Mii de tineri adunati in curte si,probabil,sau cel putin sper,la fel de emotionati ca mine.Imi fac curaj si ma strecor prin multime.
Acum e-acum.

Asta este primul capitol,dragii mei.
Stiu...blah blah blah...plictisitor....insa de-aici incepe adevarata actiune.
Astept parerile voastre.Sa-mi spuneți daca voi credeti ca ar trebui sa continui.
Va pup!