Capitolul 8

48 2 1
                                    

Evelin P.O.V.

Tocmai imi uscasem parul ca apoi sa il prind intr-un coc lejer.
De cand lipseste Lisa?
Hotarasc sa o caut,asa ca ma apropii de usa,deschizand-o.
Atunci ii vad in fata mea pe Lisa si Lucas....sarutandu-se.
Raman in camera o ora si se intampla asta?!
Eram socata...adica,nu intelegeti gresit....nu aveam de ce sa fiu suparata pe ei,deoarece eu nu ma afescteaza sa il vad pe Lucas cu altcineva.Pana la urma,intre noi nu a fost niciodata mai mult decat o simpla prietenie..sau cel putin asa cred.

Lisa se deslipeste rapid de el,trecand apoi pe langa mine si intrand in apartament.
Lucas ma privea de parca ar fi trebuit sa spun ceva,sa protestez,sa imi arat suparea.Dar nici eu nu stiam daca ar trebui sa fiu suparata.
Asa ca am preferat sa raman neutra.

-Ce mai faci?*intreb eu,zambind*

El pare uimit ca dintre toate lucrurile pe care puteam sa le spun,am ales asta.

-Bine.Voiam sa te intreb daca e totul ok cu apartamentul?*spune el distant*

-Sigur.Totul e bine.Multumim.*raspund eu sigura pe mine*

-Ok,atunci...ne mai vedem.
-Ne mai vedem.

Inchid usa,intorcandu-ma spre Lisa care statea intinsa pe pat,fumand o țigară.

-De unde?*intreb eu curioasa,uitandu-ma spre pachet*
-Cadou din partea patronului hotelului.*spune ea razand*

Nu voiam sa o stresez cu intrebari legate de ea si Lucas,insa curiozitatea imi macina interiorul.
Iau pachetul in mana si scot din el o țigară,aprinzand-o.
Apoi,prinzand curaj,intreb:
-Deci...care-i treaba cu tine si Lucas?*spun eu,inspirand fumul*
-Eh,nimic special.*raspunde ea plictisita*
O privesc neinrezatoare in ceea ce spune.
Imi arunca o privire confuza ca apoi sa spună:
-Oh,haide,Eve,ma distrez si eu putin*zice,facandu-mi cu ochiul*.
Incep sa rad si eu,insa nu intelegeam de ce simteam ceva ciudat si strain...era ca o durere se stomac...ce mi se intampla?Sa fie asta oare...gelozie?!
Era ca si cum sufletul simtea ceva ce creierul nu intelegea.
-Cat e ceasul?*o intreb pe Lisa*
-E 17:00.*raspunde ea*

Imi era extrem de foame asa ca am hotarat sa imi iau o jacheta de piele si sa cobor pana la restaurant.
Ajungand acolo imi amintesc ca nu am niciun ban.Zaresc pe hol un bol cu fructe si iau rapid un mar de acolo.
Sunt sigura ca Lucas i-a platit Lisei o masa cu aperitiv,fel principal si desert! Iar eu nu am curajul sa ii cer nici o portie de cartofi prăjiți.
Ies pe usa mare a hotelului,asezandu-ma pe o banca de pe trotuar.
Inspir aerul adanc,caci nu am avut prea mult timp sa a bucur de el .Am plecat dintr-o cladire in care eram inchisa si am ajuns in alta..
Musc cu pofta din marul zemos,bucurandu-ma de aroma dulce.
O silueta cunoscuta se aseaza langa mine.

Lucas P.O.V.

Ma plimbam pe holurile largi ale hotelului,cand am zarit-o prin geamurile de sticla pe Evelin,mancand un mar pe o banca.
La naiba!Nici nu am intrebat-o daca vrea sa manance ceva.Probabil ii e foarte foame.
M-am indreptat incet spre banca pe care sta,asezandu-ma langa ea si privind-o putin amuzat.
Cand m-a observat,s-a intors inspre mine cu o privire confuza.
-Nu ai cumva treburi mai importante de facut ca si patron al hotelului?....Zic si eu..*a intreabat ea,muscand din măr*
-Nu ai cumva un restaurant cu mancare mai buna fata de marul asta amarat?...Zic si eu...*i-am intors eu replica*

Ea a inceput sa rada.Si-a strecurat mana prin par,dezvaluind un strop de timiditate.
-Haide.*am spus eu hotarat,luandu-i mâna*
-Unde?*a spus ea,luata prin surprindere*

Eu doar am zambit in timp ce o trageam dupa mine inspre restaurant.
Asezati la masa,i-am spus:

-Comanda orice vrei tu din tot meniul.Considera-le...din partea casei*i-am facut cu ochiul*
-Oh..ce generozitate brusca*a spus ea razand*Credeam ca Lisa e cea privilegiata,nu eu.

Now's all I've gotUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum