Legăturile ce nu pot fi rupte

Amintiri....

După ce au terminat de întins margarina pe pânine. Elena mai scoate o farfurie pe care aşează şi margarina. Vrea să iasă afară.

- Unde te duci cu astea?

- Afară!

- Cred că ar fi mai bine să renunţi la planul pe care-l ai.

- Nici gând!

Elena iese cu preparatele afară şi le pune în faţa oamenilor din foişor.

- Am cerut doar o salată, îi spune cel gras cu ochelari.

- E o salată de foarte bună calitate, vă asigur de acest lucrum le răspunse oaspetele.

Laura venise lângă ea vrând să o oprească, dar era prea tărziu.

- Ce ai făcut?, îi şopti acesta.

- Nimic! Elena pleacă de la locul cu pricina lăsându-i pe clienţi să mănânce.

Gazda plecă şi ea. Clienţii au început să mănânce. La început se strâmbau şi nu înţelegeau ce fel de salată e aceia.

- E o salată foarte ciudată, spune unul mai uscăţiv.

- Are un gust nu ştiu de ce, zise altul plinuţ.

De cum intră în casă ochii verzi crănţăituri. Vroia să se ducă în camera de sus.

- Vreau şi eu seminţe!

- Vino aici!, se auzi din bucătărie vocea prietenei sale mai mici.

Elena spărgea seminţe fără nicio grijă.

- Păi ce ai avut cu oamenii?

- Nimic special.

- Păi?

- Au spus că sunt la dietă şi vor o salată mică, uşoară şi bună. Cum nu pot să le fac pe toate o dată....am făcut o salată uşoară şi bună.

- Cred şi eu...ceapa şi usturoiul fac o combinaţie reuşită.

- Tocmai ăsta e farmecul!

- Fetică, da nebună ai mai venit de acolo. Ba că vii costumată în ciudaţi, ba că te-au deranjat fetele care se perindau pe aici, apoi le-ai trântit ciorba, acum salata aia...ce mai urmează?

- Nu ştiu! Elena ridică paharul de Stalinska şi-l dă pe gât.

- Aşa de nebună ai fost mereu?

- Da tu ce credeai? Că sunt o fată timidă şi ruşinoasă? Eu doar cercetez terenul şi după mă arunc în luptă.

- Fii serioasă! Nu ai fost aşa mereu! Te-a schimbat străinătatea.

- Îmi pare rău să te dezamăgesc! Aşa sunt de când mă ştiu. Recunosc nu arât multora partea asta a mea.

- Iar partea asta a ta era să te bage în spital ieri, când ai venit la mine.

- Nu îmi amintesc!

- Idi, care eşti Idi! Nu face pe neştiutoarea. Îţi aminteşti perfect ce s-a petrecut.

Elena se uită la gazdă şi ridică din umeri.

- Bine, bine! Să-ţi reamintesc......gazda începuse să povestească, dar de acestă dată oaspetele fu acela care nu o asculta.

Ştiu exact cum au stat lucrurile! Am sunat-o de dimineaţă. Abia ce ajunsese pe aeroport. Nu mai vorbisem de vreo câteva săptămâni bune. Prietena mea nu are obiceiul să sune pentru a vedea ce mai faci, cum o mai duci....ea sună doar dacă are nevoie de ceva. Da, sună a prietenie pe bază de interes, dar nu e aşa. Pur şi simplu acesta este stilul pe care-l abordează. Nu îi plac convorbirile telefonice lungi şi merge pe ideea că: " Dacă nu am nimic nou să-i spun de ce să o sun?" În fond nu trebuie să vorbeşti zilnic cu cineva pentru a fi sigur că acel cineva îţi este prieten! Prietenia se poate lega în cele mai neaşteptate situaţii şi se bazeză pe încredere şi respect.