Jurnalele vampirilor

Hotărârea Elenei

Așa ca..am ales să mă duc,chiar dacă el m.a uitat eu tot simt ceva pentru el.

Conduc cât se poate de repede,trăind cu frică de a nu ajunge la timp.Mai am doar vreo 50 m distanță,acest fapt mă liniștește extrem de mult.Când mă uit pe un stâlp aflat pe marginea șoșeli și văd un radar.

O firar,ce cacat,nu se poate,așa ca m.am gândit sa mai reduc din viteză.

*Din prespectiva Elenei*
Dacă m.a luat radarul și poliția mă v.a interoga,cerandu.mi datele pentru a imi da o amenda.

Acest sentiment imi dispare brusc când văd scris le o plăcută "stradă Wathonn"

Am ajuns la destinatie.Am coborât atât de grăbită din mașină încât cred ca am uitat să închid și usa.Așa de important este Max pentru mine încât cred ca am uitat și cum ma cheamă.

Am intrat... Îl văd acolo,este plin de sânge,ma doare asta de tare inima sa-l văd asa.
Fug spre el,dar brusc cineva mi-se împotrivește din a-l lua în brațe, ridic privirea și îl văd,îi văd fata plină de coșuri și riduri încât ma speri și trag un țipăt și după îi lipesc doua palme,fug repede spre Max si îl îmbrățișez,spunandu-i să ne grabim deoarece în orice moment se poate ridica uratul ala și să ne prindă, fugim spre ușă și brusc ne oprim deodata văzând pe cineva acolo,este clar suntem morți,nimeni nu ne mai poate salva,ma impacientez, inimă îmi bate tare,de parcă ar vrea să iasă afară.
Deodată lui Max îi vine idea să ne ascundem,poate asta este singură șansă pentru a ne salva.Clădirea unde ne aflăm este una foarte mare,dar în schimb nu avea geamuri.Niciodată nu am mai trecut prin o asemenea "aventură" Am găsit o ușă avea cheia băgat chiar în ușă așa ca ne.am gândit să întrăm în ea și să încuiem ușă cu cheia gasita.Am intrat și nu ne.a văzut să credem ce vedem....ma simt mai rău ca în filmele horror........

VE-TI VEDEA CE A VAZUT ELENA IN ACEEA CAMERA..IN URMATORUL CAPITOL