Jurnalele vampirilor

Camera

  Îmi deschid larg ochii și sunt tare socată de ce văd in pcameră asta..erau niște cadavre.
  Am început a tipa, Max îi acoperă gură, încercând să o linisteasca,sopdindu-i să tacă din gură ca s.ar putea să îi gaseasca.

Deodată se aude sunând un telefon, este al meu,ma suna Nick, iubitul meu, cred, după toate astea nu cred ca sentimentele mele nu sunt așa de puternice, cum erau la început.
  Oare să răspund? Dacă își face grij,așa ca îi raspund și îi spun ca sunt acasa.

  I.am inchis, m.a înțeles spre uimirea mea. Încă nu am avut curajul să îi spun ca nu mai sunt nimic pentru el, m.ai ales în situația în care sunt acum.

Stai, uitasem ca aveam telefonul la mine și puteam să sun oricând la poliție. Când scot telefonul din buzunar pentru a suna la poliție, ecranul telefonului meu era negru,rămăsesem fără baterie.
  E clar suntem morți...

  După 2 ore de stat aici ne.am gândit să deșchidem ușă și să fugim către ieșire.
  Eram așa de speriată,încât alergăm cu ochii închisi.

În final am reușit suntem,am ieșit, ne.am urcat în mașină mea și am pornit către casă mea.
Îmi caut cheile în geanta pentru a deschide ușă și a merge spre camera mea pentru a îmi spune cine sunt oameni aia care l.au răpit și de ce au făcut.o.

Urcăm pe scări, sunt așa de pregătită pentru a deschide ușă, când cineva mi.o ia inainte, poate sunt părinții mei sau Hanna, cea mai bună prietena a mea.

  Nici unul dintre cei menționați mai sus nu sunt, era Nick, era tare furios, adică și eu aș fi așa dacă m.aș află eu în locul lui, iubită lui să fie cu altul și m.ai ales să îl mintă pe iubitul ei.

   Exact cum ma așteptăm,îmi ține o morală. Adică are tot dreptul,ma simt ingrozitor.

  Cu toate astea îi spun adevarul, îi spun unde am fost și ce simt eu pentru el, dar din păcate nu ma crezut.. A plecat nervos.

Ma simt groaznic, Max mi.a stricat viață, de ce tin atât de mult la el, cand el cred ca nici doi bani nu ar da pe mine, în schimb Nick, Nick era astfel, era grijuliu, iubitor și foarte afectuos cu mine...nu mai vreau să vorbesc cu nimeni nici măcar cu Hanna sau cu părinții mei.

  Tot ce îmi trece prin cap este aceea de a îmi opri sentimentele, să nu îmi mai pese de nimeni, de nimic,deoarece nimeni nu ma apreciaza, nimeni nu ma accepta așa cum sunt, iubitul meu tocmai ce ma părăsit, iar Max, Max nici să ma consoleze nu e în stare, după tot ce am făcut eu pentru el, cât despre Hanna, Hanna cea mai bună prietena a mea cred ca era prietena cu mine doar ca să ajungă la fratele meu, căci despre ai mei, părinții mei cred ca nici nu mai știu dacă trăiesc.

  Deci, nu am nimic de pierdut așa ca, ce mai stau pe gânduri...îmi voi opri sentimentele, da acele sentimente "bune" pe care toată lumea le are pentru mine.