Jurnalele vampirilor

De azi,nu mai sunt eu!

Da, îmi voi opri sentimentele, oricum cred că nimănui nu-i va părea rău.

Ceasul arată ora două și zece minute, e târziu, plus ca mâine am multe de făcut.

Nici nu mi-am dat seama când sau cum am reușit să adorm, eram foarte obosită, după asemenea zi cum voiam să fiu, am fost călcată de toată lumea în picioarele, și nu îmi place asta, nu sunt bătaia de joc a nimănui, nu sunt nici a doua, nici a trei și nici a patra sau a cincea roată la căruță.

Este șapte și jumătate!

Mă trezesc exact la fel cum m-am și culcat, la fel de urât, de parcă nimănui nu i-ar păsa de mine, plus că am puțină pofta de sânge, sânge proaspăt supt din venele gâtului unei persoane.
Mă îmbrac, îmi fac rutina zilnica de dimineață, iar după toate aceste voi pleca să îmi vânez mâncare.

Henna împreună cu mama mea erau în bucătărie, ce mai râdeau, de parcă Henna ar fi fata ei, nu eu, nici nu mă mai observă când trec pe lângă ea, nici nu cred că mai știe dacă mai trăiesc sau nu.

- Elena,unde ai de gând să pleci fără să mă anunți? întreabă mama Elenei, puțin supărată.

- Bună, Elena! adaugă și Henna.

- Lasă-mă să ghicesc, ne jucam mima, și acum eu trebuie să ghicesc ce faci, păi este foarte simplu te prefaci că îți pasă de mine.

- Doamne, obraznico! Ești fetița mea, normal că îmi pasă, doar te iubesc, Elena! Deci, unde pleci?

- Mă duc la noua mea prietena, Emily!

- Nouă ta prietenă? întreabă mama uitându-se la mine,dar și la Henna.

- Da, nouă mea prietena.

- Păi și He...?

- Henna, m-a uitat, nu mai știe nici cine sunt, abia că mai mă baga în seamă!

- Nu este adevărat, Elena, tu mai uitat pe mine! răspunde Henna.

- Mda, cum spui tu, eu trebuie să plec ca deja am cam întârziat! Pa!

Din perspectiva Elenei:

Doamne, atât de proastă arată, cum de mă mint în față, chiar mama și prietena mea cea mai bună.

Le voi arata eu cine este Elena.

Strada Hudson

O stradă din orașul Virginia, o stradă foarte populată, o stradă unde trece foarte multă lume, tocmai bine, mi-am asigurat micul dejun, perfect.
Totul era perfect până îl văd pe...

- Max??

- Elena?

- Ce cauți aici?

- Am venit să fac...joking, da joking, dar stai puțin, de ce ți-aș da ție explicați?! întreabă Elena.

- Nu cumva ți-ai oprit sentimentele?

- Poate da, trebuie să plec! spune Elena, dispărând brusc.

- WTF, unde naibii s-o fi dus? întreabă Max.