Minicreatii literare.

Jurnalul unei schizofrenice

"12 martie 1940

Totul este bine pentru voi. Pentru oamenii care deocamdată nu au nici o idee in legătură cu ceea ce se întâmplă în afara caselor voastre perfecte.

Dar, nu mai este mult şi veţi afla. Azi, mâine, data nu contează. Importante sunt informaţiile ce vor fi aflate.

Sincer, nimeni nu mai ascultă o minte psihotică în zilele de azi. Mai nou, toţi preferă să dea ascultare unui beat care poceşte cuvintele decât unui om care într-un moment de nebunie pură poate purta cele mai relevante şi psihologic inimaginabile conversaţii auzite de patetica ureche umană.

Nu mă plâng că părinţii mei nu m-au ascultat. Tot timpul există şi varianta "prietenilor imaginari", după cum i-ar cataloga oamenii normali din azil pe singurii care ne dau dreptate sau ne ascultă.

Da, poate câteodată mă consider o psihotică, o bolnavă mintal, o schizofrenică paranoică. Dar, să recunoaştem, cine nu ar face-o dacă porecla femeii pe care o iubeşti şi o admiri cel mai mault pentru tine ar fi fost "vacă" sau "cretină"; hai, până şi "bună de nimic" se poate pune.

Eu una nu consider că încep să-mi plâng viaţa. Asta nu mă caracterizează ca persoană. Eu doar încerc să-mi fac punctul de vedere cunoscut.

15 martie 1940

Da, m-am întors. În sfârşit cei de la azil mi-au dat înapoi jurnalul. E singurul lucru care mă mai ţine în contact cu lumea reală. Cine ştie, poate cineva îl va citi şi îşi va da seama ca a pus într-un azil de nebuni pur mintali o persoană capabilă de conversaţii coerente.

Pe cine încerc eu să păcălesc? Am 13 ani, nimeni nu va crede asta. Probabil că doar mie mi se pare că scriu ceva şi defapt doar desenez. În momentul de faţă se poate întâmpla aparent orice, până şi să mă îndrăgostesc.

Oui, c'est vrai. L'amour se trouve en le trop bête circumstances. (Da, este adevărat. Dragostea se găseşte în cele mai proaste circumstanţe.)

Semnat, Elyjah Grey.."