Minicreatii literare.

Gemenii

Erau trei - gemeni. Erau identici; nu-i puteai deosebi numai după voce. Primul, avea voce subţire; acela era Mihai. Al doilea era normal, deci numele-i era originalul, Bogdan. Cât despre Ionuţ, el era 'bărbatul'. Vocea lui se auzea din capătul holului cel lung; aproape 50 de metri.

Încerca fiecare să-şi găseasca o deosebire, ceva; un semn, o aluniţă; nici vânătăile nu le aveau în locuri diferite.

Toţi erau nişte îngeri; mândria doamnei Rich. Păcat totuşi că nimeni nu vrea să-i adopte. Cine avea vreo astfel de intenţie, îi vroiau separat, iar doamna Rich nu îşi permitea să despartă o astfel de legătură.

Erau frumoşi; erau angelici, visul oricărei fete şi totuşi aceştia nu s-au gândit o secundă să facă ceva în privinţa acestui fapt. Comportamentul lor exemplar faţă de orice fetiţă, fată, domnişoară sau femeie atrăgea respectul şi renumele printre gentelmanii oraşului.

Dar, ca oricine altcineva, aveau un defect. Erau reci, nu iubeau pe nimeni în afară de ei însăşi. Se iubeau reciproc. Le pare rău atunci când se gândesc că atâtea domniţe îi admiră şi îi iubesc iar ei pot oferi doar fapte; sentimentele nu au existat niciodată; de când sunt în grija doamnei Rich nu au arătat nici un semn de veselie, afecţiune sau orice alt sentiment cald.

Pe porţile liceului Hüsten se îmbulzeau toţi băieţii, la auzul noii veşti. O elevă nouă de o frumuseţe şi un şarm aduse din Rai îşi făcuse apariţia în curtea cea mare.

Un mic pasaj se formase în marea de corpuri care se zdrobeau unele de altele pentru a le face loc gemenilor să treacă. Ajungând în faţa acesteia, Ionuţ fu primul să spargă tăcerea nou formată.

- Salut. Tu, trebuie să fi Jasmime. Directoarea ne-a anunţat cu privire la sosirea ta; ne cerem scuze pentru primirea aceasta. Ce ar fi să intrăm? o întreabă acesta, aruncându-i un zâmbet cuceritor.

- Desigur. accepta aceasta, dând din ţeasta creaţă.

Întorcându-se şi vroind să intre în şcoală, o hârtiuţă o lovi în frunte, căzând la picioarele acesteia. Se aplecă să o ia şi o dezmototoleşte.

Stai departe de ei. În nici un caz să nu te îndrăgosteşti de vreunul; doar îţi va frânge inima. Sunt reci. Ei NU iubesc. Ei fac doar fapte.

Citi în şoaptă bileţelul. Chiar când vroia să îl bage în buzunar, unul dontre fraţi i-l smuci din mână.

- Tsk. Cine ar spune aşa ceva? întreabă Bogdan plictisit, arătând biletul şi fraţilor lui.

Ionuţ începu să râdă, mototolind biletul şi aruncându-l la coş.

- Dragoş, te simţi? Nu credeam că ne iubeşti atât de mult. i-o replică scurt acesta unui băiat din mulţime.

Din îmbulzeală ieşi un tânăr de vreo 15 ani, stând drept şi mândru pentru fapta făcută.

- Scuzaţi-mă maiestăţilor că nu mai vreau să văd alte fete plângând la fiecare colţ din cauză că vouă papă-lăpţilor vă e frică să iubiţi.

- Nu. Ai înţeles totul greşit. i-o tăie scurt Mihai. Nu e că nouă ne e frică să ne îndrăgostim; până la urmă nu poţi sta în calea dragostei; pur şi simplu nu simţim nimic special. Sau poate o făceam la început cu toate fetele din această şcoală iar acum ne-am obişnuit. termină acesta, făcându-le pe fete să scoată sunete de adoraţe.

- Fie cum ziceţi voi, dar eu doar o previn pe eleva nouă. Nu puteţi fi de încredere şi fiecare băiat prezent aici şi acum e de acord cu mine. Sunteţi doar nişte fără inimă nepăsători.

_______________

IMPORTANT, AIE!

Ştiu că nu am mai scris de mult doar că sunt cam pedepsită şi greu pun mâna pe telefon sau PC, iar când o fac scriu pentru Miss.

Oricum, încă o porcărie (iar acum e una MARE) a fost scrisă.

Încep să cred că devine totul din ce în ce mai penibil :/.

Comentează, fanează (dacă vrei) şi votează xD.

VĂ ROG CRITICI! MUL-TE CRITICI!