Give me Love

Capitolul 13

- Aminteste-mi, te rog, ce e cu atata lume.I-am cerut lui Danny, exasperata.

Aveam o zi foarte proasta.O migrena ingrozitoare ma sacaia inca de dimineata, iar cafeneaua devenea din ce in ce mai aglomerata cu fiecare minut.

- S-au intors studentii, mi-a raspuns Danny, in timp ce spala cestile.

Vorbele lui mi-au amintit ca in mai putin de o luna incepea facultatea.Asta inseamna ca urma sa revin la un program incarcat si extenuant, dar am indepartat orice gand.Nu voiam sa ma gandesc la asta acum.Oftand, mi-am sprijinit palmele de bar si am lasat capul in jos.Am inchis ochii, simtind cum imi zvacnesc tamplele de durere.Aveam senzatia ca genunchii o sa ma lase in orice secunda.

- Te simti bine? m-a intrebat Danny.

Am ridicat capul si l-am vazut ca sta langa mine.

- Nu, am gemut.

- De ce nu-ti iei o pauza? a zis el, vizbil ingrijorat.

Mi-am ridicat capul, suspinand.

- Sunt in regula.Merg pana in vestiar sa iau o pastila, ma intorc imediat.

Danny a incuvintat, iar eu m-am dus in vestiar.Mi-am scos geanta din dulapior si am inceput sa cotrobai prin ea, cautand un ibuprofen, dar m-am oprit cand am zarit tubul portocaliu, aproape gol.Fixand cu privirea micutele pastile albe am inghitit in sec si mintea mea a rememorat ultimele doua saptamani: indigestia din Paris, vanataia de pe spate, starile de oboseala si migrenele.Stomacul mi s-a strans si o gheara rece mi s-a infipt in piept, provocandu-mi fiori.Aruncand geanta inapoi in dulap, am insfacat telefonul din buzunarul de la spate al blugilor si am cautat, cu degete tremurande, in agenta.

                                                                      ***

Cand am ajuns acasa durerea de cap inca nu se ameliorase.M-am descaltat si m-am trantit pe canapea, lasandu-mi capul pe speteaza, am oftat prelung, iar piciorul drept a inceput sa mi se bataie .De ce sunt atat de nelinistita? Am tresarit cand am auzit cheia invartindu-se in broasca.Tata si-a facut aparita inauntru, o clipa mai tarziu.Ma asteptam sa-l vad la fel de ravasit ca de obicei, dar am ramas surprinsa cand l-am vazut imbracat intr-un costum gri - vechi, ce-i drept - si cu parul pieptanat pe spate.

- Buna, a mormait el.

- Buna, am soptit.

S-a asezat la marginea fotoliului de langa canapea, iar eu m-am zgaiat la sosetele colorate pe care le aveam in picioare.

- Mi-am gasit o slujba, a murmurat el.

Am ridicat privirea.

- Ce fel de slujba? m-am interesat, si chiar nu stiam la ce sa ma astept.

- La o firma de constructii.O sa ma ocup de gestiune, a suras el.

Am ramas cateva clipe pe ganduri - nu stiam ce sa spun.Tata fusese un inginer foarte bun pana sa dea in patima alcoolului, asa ca nu ma indoiam de capacitatea lui, doar ca acum nu stiam daca ar trebui sa ma bucur.O slujba pentru tata ar putea insemna o gramada de posibilitati.L-am privit in ochi si am schitat un zambet, ce speram eu, parea incurajator.Mi-a zambit si el.Pentru un moment mi-a trecut prin minte ca as putea sa-l imbratisez, dar m-am razgandit imediat.Existau anumite momente in viata mea in care tanjeam dupa o imbratisare din partea tatei, insa nu intrazneam sa ma apropii prea mult de el, pentru ca nu stiam cum ar putea reactiona.La scurt timp dupa moartea mamei, la scoala, un copil ma tot cicalea si ma tragea de codite.Am venit o data acasa plangand si m-am aruncat in bratele tatei, ca orice alt copil ranit, dar am fost respinsa cu brutalitate.Aruncand amintirea intr-o cutie prafuita din mintea mea, m-am ridicat cu greutate si m-am dus in camera mea sa dorm, sperand ca somnul o sa ma ajute sa scap de durerea de cap.