Give me Love

Capitolul 2

Mia Calloway

Am pasit timid in receptia uriasa, iar tenesii mei au alunecat pe suprafata acoperita de gresie alba, lucioasa.Priveam in jur pierduta.Dininautru cladirea parea mult mai mare.Unde o fi Laura ? Am inaintat, dar m-am impiedicat de sireturile tenesilor.Stanjenita, m-am aplecat sa-mi leg sireturile.Cel mai probabil se desfacusera cand cazusem cu bicicleta.Numai amintirea ma facea sa rosesc.

Liftul cu usi duble, argintii, s-a deschis la parter, iar Laura a iesit , zambitoare, imbracata intr-o rochita neagra, foarte mulata, de stofa.Avea parul prins intr-o coada de cal, fara suvite rebele. Cum reuseste ? Suntem prietene inca din copilarie, dar avem foarte putine lucruri in comun. Laura e gratioasa, vorbareata si foarte frumoasa.Are parul lung, negru ca pana corbului, ochi caprui deschis, e inalta si subtire.Eu sunt taciturna, introvertita, iar frumusetea mea e mediocra - dupa parerea mea.Laura spune ca daca as incepe sa ma machiez si as renunta sa-mi prind tot timpul parul in coada as reusi sa-mi pun trasaturile in valoare.In fine.

Pana ce Laura a ajuns langa mine am reusit sa fac o funda sireturilor si sa ma ridic.

- Ai ajuns ! a zis ea, entuziasmata.

S-a oprit in fata mea, iar privirea ei m-a cercetat amanuntit.

- Cu ce te-ai imbracat ? m-a intrebat ea, iar sprancenele ei, pensate perfect si nuantate cu dermatograf, s-au inaltat.

Mi-am coborat privirea spre tricoul meu simplu, in culoarea fildesului, apoi spre fustita mea galbena, imprimata cu cirese rosii, si mai apoi m-am uit la tenesii mei albi.

Am ridicat privirea, ridicand din umeri, nedumerita.

- Aa...Cu haine ?

- Doamne, Mia, arati ca o fetita de paisprezece ani ! Fustita cu tenesi, pe bune? De data asta si-a arcuit o spranceana.Am priceput, nu-i place tinuta mea.M-am incruntat in sinea mea.

Mi-am tuguiat buzele, usor jenata de comentariul ei.Fetita de paisprezece ani ?

- Si, ce trebuie sa fac ? am intreabt si totodata am schimbat subiectul.

- Vino, a zis ea, pornind in fata mea, cu tocurile ei scartaind pe gresie. Am urmat-o cu pasi timizi si continuam sa privesc in jur, plina de admiratie.Nu mai fusesem niciodata intr-o astfel de cladire.Cred ca e o adevarata placere sa lucrezi aici.

Din spatele biroului inalt de la receptie si-a facut aparitia o blonda tanara, cu ochelari de vedere.A zambit radios cand Laura s-a oprit in fata biroului.

- Buna, Miranda.

- Laura, cu ce ocazie pe aici ?

Laura m-a apucat de umeri, obligandu-ma sa fac un pas in fata.

- Ea e prietena mea, Mia Calloway.ll inlocuieste pe Joshua.

Am schitat un zambet.Miranda ma privea cu neincredere, iar mie mi-a venit sa-mi dau ochii peste cap.Bine, poate ca ar fi trebuit sa imi iau ceva mai formal, dar avand in vedere ca circul cu bicicleta asta e o tinuta potrivita.Sper.

- Buna, a zis ea, plantand in fata mea o coala de hartie.

- Buna.

Mi-am coborat ochii si am inceput sa citesc ce scria pe foaie.

- Trebuie sa te semnezi aici, mi-a zis Miranda, iar aratatorul ei s-a oprit pe linia neagra din josul foii.Mi-a oferit un pix, inscriptionat cu PARKER PUBLICITY.

***

Bine...Pai, dupa indicatiile Mirandei, am luat liftul si am urcat la etajul douazeci si cinci - ultimul etaj al cladirii.Am iesit din lift, dar m-am oprit imediat ce am pasit in foaier.Avea marimea apartamentului meu si era decorat foarte ostil, in alb si negru.Peretii din sticla ofereau o panorama superba asupra intregului oras.Am zarit chiar si Statuia Liberatii.Am scos din geanta un plic lunguet, galben, pe care scria: Domnul Travis Parker.Am cercetat fiecare usa de pe palier, pana cand am ajuns in fata unor usi duble, pe care scria cu litere stilizate: Travis Parker. CEO.Am batut la usa o singura data inainte sa intru. Biroul era la fel ca si foaierul - spatios, cu o panorama superba si...pustiu.Nu e nimeni aici.Am stat pe ganduri.Sa intru, sa nu intru? Am decis sa intru.Doar las plicul pe birou si ies.Nu fac niciun rau.