Capitolul 3
Ploaia de primăvară se auzea puternic afară. Stăteam întinsă pe canapeaua din sufragerie, iar un braț îmi acoperea ochii. Pe fundal televizorul se făcea auzit, dar eram prea ocupată pentru a fi atentă la doamna de la meteo. Dacă mă gândeam la Sebastian inima îmi bătea mai tare și numai numele lui îmi făcea piela de găină. Oare ar trebui să îi dau o șansă?
- Sebastian… șoptesc eu.
Dintr-o dată niște bătăi puternice se aud în ușă, tresar și cad pe jos. Cine putea fi la ora asta? Afară e beznă și mai e și o dita mai furtuna!! Mă grăbesc către ușă, o descui apoi cel din afară o deschide brusc. Mă împiedic și cad pe jos.
- Mâinile sus! Urlă cineva.
Eh, hai nu serios?! Nici nu puteam să văd cine era acolo, nicio lumină nu era pe stradă aprinsă, probabil din cauza vântului puternic, iar eu mare deșteaptă nu mă uit mai întâi să văd cine e sau să întreb. Rămăsesem șocată și speriată pe podea. Fața mea probabil era asemenea varului, nici nu puteam să mă mișc sau să respir. Hohote de râs se aud de la cel din fața mea. Mă încrunt și scot un mârâit nervos.
- Dacă ți-ai fi văzut fața!! Ziceai că ți-a pus cineva cuțitul la gât! Reușește să zică Lola printre râsetele zgomotoase.
- Și tu ai fi făcut la fel! Închide ușă că e frig. Poți să îmi explici și mie de ce ai făcut asta?!
- Heiiiiii, nu te supăra pe mine! Știu că urăști să ți se întoarcă moneda, dar și tu m-ai speriat grav cu fetița fantomă.
- Bine, suntem chit și să nu te mai pună Domnu' să îmi mai întorci vreodată moneda că nu te mai iert! Zic pe un ton amuzat.
- Oookkk. Scuze că am întârziat atât, dar…. A lăsat propoziția neterminată în timp ce lasă capul în jos cu un zâmbet timid pe chip.
- Dar ce? Ce ai făcut?
Mi-a întins mâna pentru a mă ajuta să mă ridic, apoi am mers amândouă în dormitor la mine. Eram foarte curioasă. M-am așezat pe pat, pe când Lola s-a întins pe covor. Am rămas cu privirea ațintită asupra ei. Obrajii acesteia aveau o nuanță trandafirie și zâmbetul prostesc îi rămase pe față. Se juca cu degetele și nu reușea să scoată nici un sunet. După ce am stat zece minute într-o liniște mormântală, ea zâmbind și eu rumegând la situație, un beculeț mi s-a aprins deasupra capului.
- Tuuu! Încep pe un ton acuzător. Spune-mi cine e, cum arată, cum îl cheamă și ce s-a întâmplat între voi doi. Încep să dau din sprâncene, iar ea se rușinează și mai mult de atât.
- Păi, e chitarist. Îl cheamă Elliot, e blond, are ochii ca smaraldul și e foarte sexy!
*
Soneria clopoțelului ne-a anunțat că orele au luat sfârșit. Eram la dulap aranjându-mi cărțile și pregătindu-mă cu niște argumente pentru ai ridica moralul lui Rosy. Vivian aia e o viperă!
- Hayley Junior! Stai o secundă! Strigă profa de muzică.
- Da? Întreb eu.
- Este o audiție pentru a intra într-o trupă și se ține la noi în liceu peste jumătate de oră. Uhm CriminalBand parcă se numea, este de rock oricum. Mă gândeam că ai fi potrivită pentru solist. Aaa, vezi că tipii sunt de la cel mai fițos liceu de muzică și o să fie cam greu să îi convingi.
