Capitolul 4

283 16 6
                                    

Îmi cer mii de scuze că nu am mai scris de atâta timp! Dar am avut în ultima perioadă teze, teste, concursuri, bilingv, se apropie și banchetul și examenele. Am încercat să îmi fac puțin timp și uitați și capitolul 4. Îmi pare rău dacă nu e reușit, vă aștept cu păreri!

...........................................................................................................................................................................................

Simțeam cum mi se aruncau priviri urâte din partea fetelor, iar băieții începeau să flirtreze cu mine. Adevărată era vorba aia, când ești singur, nu te vrea nimeni, iar când ești într-o relație, toată lumea te place. Am respirat adânc și am ieșit în curtea școlii pentru a lua o gură de aer. Mă simțeam mai fericită și mai împlinită, chiar îl iubeam pe Sebastian, începeam să înțeleg filmele de dragoste și cum personajele principale se iubeau atât de mult, ce simțeau de fapt.

Mergeam melancolică către sala de mese, fără a fi atentă în jurul meu, când deodată mă lovesc de cineva.

-          Au au auuu! Încep să îmi masez nasul. Îmi cer scuze!

-          Nu e nimic. Ar trebui să fii mai atentă.

O spusese pe un ton sictirit așa că mi-am ridicat privirea. Un blond înalt cu ochi ca de smarald stătea în fața mea. Avea o expresie rece și plictisită. L-am ocolit și am mărit pasul, deoarece un fior de gheață îmi străbătea șirea spinării numai gândindu-mă la cât de monotonă era privirea lui.

-          Rosy! Azi am întâlnirea cu Elliot! Sări Lola fericită de la masă pentru a mă întâmpina.

-          Știu.

-          Serios? De unde? Ai devenit clarvăzătoare?

-          Ooo, da!

-          Uaaau, super! Îmi zici și mie secretul? Începe să dea din sprâncene.

-          Păi, mi-ai zis de dimineață la telefon, la micul dejun, în drum spre liceu, la dulap și acum.

Lola își mări ochii și fruntea se încrețea din ce în ce mai mult. Își dăduse seama că exagera, iar acum regreta.

-          Hei, Lol, e ok! Stai calmă.

Aceasta zâmbi și începu să se joace în mâncare. Brusc, scaunul de lângă mine scârțâi și Sebastian se așeză rapid.

-          Scuzați că întrerup. Lola, ai treabă cu Rosy în seara asta?

-          Nu…

-          Perfect! Își îndreptă privirea spre mine cu un zâmbet larg. Vreau să mergem în oraș.

-          Unde?

-          Secreeet.

Mă pupă pe frunte și plecă. Super, acum am seara ocupată și nu trebuie să stau singurică.

-          Uhm… Lola? Cu ce ar trebui să mă îmbrac?

-          Casual. Nu cred că e nimic important.

Ziua trecu rapid și ora plecării se apropia cu viteză. Am scos o pereche de blugi strâmți, un maiou și o jachetă de piele cu ținte. Mă îndrept spre baie, ajunsă în fața oglinzii am început să bat nervoasă cu unghiile în chiuvetă. Bătăile inimii accelereau și simțeam cu picioarele mi se înmoaie de la emoții. Prima mea întâlnire! Dau să mă întorc pe partea dreaptă și mă lovesc cu capul de ușa dulapului.

Îndrăgostită?Niciodată!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum