My Life

2.Los Angeles si Orfelinatul

* Un an mai tarziu*

-Gasca eu trebuie sa plec..

-O haide! E Halloween-ul! E sarbatoarea ta favorita!

-Ok atunci ma intorc in jumatate de ora.

-Ok!

Am urcat in masina si am mers spre cimitir.

Ajunsa acolo am coborat din masina si am mers spre cele doua pietre de mormant una langa alta pe care scriau:

Sara Blake. 1956-2015.
Fiica,Sotie,Mamă,Bunică.

Si

Aaron Blake. 1986-2015
Fiu,Soţ,Tată.

Pana la urmă spitalul a explodat si nimeni nu a scăpat cu viată. Va dati seama un spital intreg, mii de oameni murind, saracii de ei. Politia inca investigheaza cine a facut asta. dar pe camere de securitate apar niste mascati care distrug camerele, ca sa nu se vada cine bubuie spitalul.

-Hei tata! Astazi se implineste un si 9 luni de cand.. sti tu,m-ai lasat orfana. Mama la inceput a fost foarte calda cu mine,plangea tot timpul,dar de vreo 5 luni a inceput sa fie tot mai rece,cred ca a trecut repede peste moartea voastra..

-Copila ce afaci la ora asta aici?

-Parinte, am venit sa imi vad tatal.

-De ce nu ai venit ziua? Adica veneai mereu la slujba.

-Nu aveam chef de nimic parinte,si m-am simtit rau.

-Draga mea trebuie sa treci peste moartea bunici si a tatalui.

-Cum sa uit? Cum sa-l uit pe tatal meu care ma ajuta la orice? Cum sa o uit pe bunica care ma sfatuia tot timpul si imi era ca o mama?

-Imi pare rau copila.

-Si ca sa fie si mai rau mama vrea sa ne mutam in Los Angeles.

-Cred ca e spre binele tau...

-Da, eu nu cred..

-Ce vrei sa spui?

-Inainte de moartea tatei vroia sa ne mutam in New York, acum in Los Angeles. Si am auzit ca mama mea se afla in Los Angeles.

-Pai tu nu vrei sa o intalnesti?

-Desigur ca vreau dar nu se poate!

-De ce copila?

-Ea m-a parasit parinte.

-Pai si nu vrei sa o intrebi de ce?

-E mai complicat...

-Te inteleg, daca te mai intorci vreodata sa treci pe la biserica.

-Aici stau ingropati tata si buni, voi veni cat de des pot.

-Ma bucur sa aud asta. Fi binecuvantata copila. Spune si pleaca.

-Daca o voi intalni? Ce voi face? Priveam spre pietre si parca nu credeam ca au murit amandoi.

Ascultam bataia vantului si am auzit o soapta de a tatei zicand:

-Te iubesc nu uita asta.

Ok ori am luato razna ori spiritual tatei ma bantuie.

-Pa bunico,pa tata. Spun si ma ridic de pe jos si plec.

Am urcat in masina mea un Chevrolet Impala din 67. Am asamblat masina piesa cu piesa dupa ce a explodat, imi luase 6 luni doar sa gasesc piesele originale, si am furat cateva, acum ca stiu ce s-a intamplat cu adevarat, nu mai vreau sa vad masini d-alea noi cat treaiesc. Voi afla ce a fost cu tata si se va lasa cu varsare de sange, in timpul asta am avut multe de invatat de la Ximena si am si facut multe prostii cu prietenii mei, am spart magazine, case.. Am innebunit complet.