medicine

capitolul 16

- trav! - am strigat apropiindu-mă de el în grabă.

el stătea în genunchi suspinând incontrolabil.
cu pași grăbiți m-am apropiat de el, așezându-mă jos, lângă el.
el privea în poală jucându-se cu cămașa lui de noapte albă.

l-am luat în brațe, stângându-l tare, fără intenția de ai da drumul. brațele lui erau calde și solide pe lângă corpul meu mic și neputincios.

- sunt un om normal? nu, iubito? - a șoptit el, despărțindu-se din îmbrăţişare și privindu-mă în ochi. ochii lui erau roșii și injectați.

- da, iubitule, ești. - am șoptit în părul lui, strângându-l la brațe, ascultându-i suspinele.

- mulţumesc, juliet. - a spus privindu-mă atent.

- pentru ce?

- pentru că ești aici cu mine, pentru că nu mă judeci și pentru că ai grijă de mine. - a șoptit, trecându-și privirea asupra fetei mele. - îmi pare rău pentru ce am spus înainte. chiar îmi pare rău, nu voiam să spun ce am spus, nu aș fi spus cuvintele acelea niciodată.

eu am rămas privindu-l atentă, citindu-i tristețea din ochi.

- ești importantă pentru mine, juliet. zilele au acum un rost, și pentru asta îţi mulţumesc. - a spus schițând un mic zâmbet, fața lui fiind aproapre de a mea.

- tu ești medicamentul meu, juliet. când simt că pic tu ești acolo zâmbindu-mi și făcându-mă să cred că sunt bine. îţi mulţumesc.

iar atunci buzele lui s-au lipit de ale mele.

----

aww