medicine

capitolul 25

- trav, tata este pe moarte. - am spus inspirând adânc, privind în poală.

el mă privea trist așezându-și fruntea pe a mea.

- îmi pare atât de rău. - a șoptit îndurerat. - îmi pare rău că ai avut o zi de naștere atât de urâtă.
m-am ridicat indreptându-mă spre patul tatălui meu, prinzându-i mâna în a mea.
îi priveam atentă, studiindu-i toate trăsăturile și îmi promiteam că nu le voi uita niciodată.
un sunet mi-a întrerupt atenția.

când am privit spre travis, el se ridicase în picioare susținându-se de perete. îl priveam cu reușea să pășească, încercând din greu. când a ajuns lângă pat m-a privit mândru iar eu i-am zâmbit.

- juliet, ai vrea, te rog, să mă lași să-ți fac această zi urâtă mai puțin urâtă? - a spus schițând un zâmbet, în timp ce se susținea de perete.

am aprobat dând din cap, zâmbindu-i trist.

- okay. - a spus cu un zâmbet mare. - vino la ora opt seara lângă copacul la care am mers data trecută. vino îmbrăcată frumos. - a spus privindu-mă fermecat.

- adică peste trei ore? - am întrebat surprinsă, zâmbind.

- da, acum fugi și fă-te frumoasă. adică mai frumoasă, fiindcă ești deja foarte frumoasă. ăm, defapt nu ai nevoi de nimic, ești perfectă așa. - s-a bâlbâit. eu am chicotit.

----

deci îl ador pe trav

și apropo 1 capitol

mă duc să plâng