medicine

capitolul 8

am rămas privindu-l tristă, uitându-mă peste pielea lui fină și trecând cu vederea asupra buzele lui rozalii.

- știi trav, pentru mine ești important. de când te-am cunoscut, vin cu zâmbetul pe buze aici știind că te voi vedea pe tine. - am spus privindu-l cu un mic zâmbet. el mi-a întors zâmbetul înapoi.

m-am apropiat de el și l-am strâns în brațe, inspirându-i parfumul și simțindu-i pielea caldă atingând-o pe a mea.

- ești gata pentru plimbare? - l-am privit zâmbind.

- da. - a răspuns ștergându-și lacrimile cu zâmbetul pe buze.

când am ieșit afară l-am auzit pe travis inspirând adânc.

- juliet, putem merge sub copacul acela? în fiecare seară mă uit acolo. - a spus făcând un botic de cățeluș.

- ok, haide. - am spus împingând căruciorul spre copac.

copacul era o salcie, așezată singură într-o porțiune de iarbă deasă, într-un loc retras.
ne-am apropiat acolo oprindu-ne pe iarbă.

- vrei să cobori? - l-am întrebat.

- cu mare drag.

l-am luat în brațe și l-am așezat peste iarbă, lângă scoarța copacului.

stăteam în liniște, cu mâinile prin iarbă și capul sprijinit de scoarță.

- când eram mai mic, veneam aici în fiecare zi și mă descărcam vorbind singur și aruncând cu pietre în perete. credeam că nimeni nu mă înţelege, dar greșeam. eu voiam să fiu de neînțeles. - a spus el privind în gol, în timp ce trăgea de iarbă.