medicine

capitolul 10

- travis, am stat aproape o oră, ar trebui să plecăm. i-am promis asistentei că mă întorc peste jumătate de oră. - am spus îngrijorată.

- bine. - a spus trist.

l-am ridicat punându-l pe scaunul lui după care am început să mergem.

- ești destul de puternică, iubito. - a spus rostind tare ultimul cuvânt, atrăgând câteva priviri. - haide, spune-o și tu. - mi-a spus amuzat.

- ce?

- da, iubitule, știu. - la auzul cuvintelor lui un chicotit mi-a scăpat.

- da, IUBITULE, știu. - am spus, atrăgând câteva priviri amuzate.

am început amândoi să radem, amuzați de situaţie.

--

când am ajuns în spital mi-am cerut scuze asistentei pentru întârziere iar ea nu părea nervoasă, din contra.

- nu-i nimic, scumpo. - m-a privit drăgăstos.

când am ajuns în cameră, totul era la fel. acelaşi tapet alb cu aceleași perdele albăstrui și aceleași paturi.

încet, l-am așezat pe pat, privindu-l cu grijă.

- e bine așa? - l-am întrebat.

- perfect. - a spus el privindu-mă cu un mic zâmbet.

m-am aplecat spre fața lui și cu o mică mișcare am amplasat pe fruntea lui un mic sărut.
obrajii i-au devenit un pic roșii.

- ar trebui să dormi, poate ești obosit. noapte bună. - i-am șoptit la ureche cu un mic zâmbet.

- ah, am cea mai bună iubită din lume. noapte bună.