Amintiri Din Copilărie (+18)

Capitolul 2-curajul

Se apropiau sărbătorile de iarna, afară era un ger năprasnic, iar regina cartofilor era înfofolită pana-n gat. Dar continua sa fie aceeași femeie frumoasa și plină de sex-appeal. Avea niște degete subțiri, ca de pianist cu unghii lungi, roșii - manichiura impecabila, ca de fiecare data. Un par negru, lung, prins în coada cu o bandana alba care ii proteja fruntea de frig, gene încovoiate, atât de groase și negre că ai fi putut crede ca sunt false. Era mereu cu zâmbetul pe buze, și domina orice bărbat ce încerca sa o abordeze, adoptând o atitudine care striga de la o posta "NU MA POȚI AVEA". Dar mitocanii nu se opreau niciodată. Era fascinant sa vezi bărbați în toată firea cum se transformau în fata unei femei frumoase, conștientă de atuurile sale, și suficient de inteligentă cât să știe să jongleze cu câteva metode de manipulare. E o vorba din popor, care circula preponderent în mediul rural, și în zona de sud a tarii, unde misoginismul este mai accentuat, care spune ca "femeile sunt proaste". Ma, rog, e de discutat mult aici, și nu sunt neapărat de acord cu asta. Dar chiar dacă aș fi, totuși, o femeie când e proasta, parca ii mai stă. Dar unui bărbat nu ii stă deloc. Bărbații când sunt prosti sunt de-a dreptul penibili. Și regina cartofilor avea un mod al ei aparte de a le scoate această latură în evidență. Nu am învățat atunci mare lucru din cum sa mă comport cu o doamnă, dar cu siguranță am început sa învăț cum să nu mă comport niciodată cu o femeie. Într-o zi mi-am făcut curaj și am întrebat-o : "cum se face ca o femeie asa frumoasa ca dumneavoastră vinde cartofi?" S-a întors către femeia din spatele ei care punea un kil de ceapa în galantar, și i-a spus: "uite fata, e ora patru, și primul compliment îl primesc de la un copil". "Câți ani ai puștiule?", m-a întrebat..."16", i-am răspuns. "Ma miram eu cum de nu ma inviți și tu la o cafea". "Pai nu vă invit, ca mă gândesc ca vi s-o fi luat de la atâta cafea băută cu alții" i-am răspuns. Și au început amândouă să râdă.
Am plecat spre casă, și, în parcare am trecut pe lângă papucul albastru cu numere de Olt, iar pe bancheta din dreapta mi-a atras atenția un buchet mare de flori, albe, din acelea de toamnă. Nu știam ce flori sunt, nu știu nici acum cum se cheamă, dar știu că le văzusem și în curte la bunica-mea de atâtea ori. La câteva zile, când am trecut pe la doamna pentru reaprovizionare, florile erau așezate pe masă, într-o vază mare, albă, de plastic. Atunci am început să înțeleg mai bine relația dintre o femeie frumoasă și cartofii ei.

Revelionul urma sa il petrec cu Alexandra la o cabana a unchiului ei, undeva la munte. Nu eram foarte incantat, pentru ca nu știam acolo pe nimeni, și îmi era destul de teama, mai ales ca urma sa ii cunosc cam toată familia, dar era pentru prima data când aveam o relație oficială, serioasă, și sentimentul ăsta îmi plăcea. Aveam o "femeie" a mea. Care chiar mă plăcea. Eram peste tot amândoi, făceam totul împreună, iar Alexandra era adorabilă. Era extrem de posesiva, dar pentru vârsta aia, și la momentul ăla al relației asta mă încânta nespus.
Totul intre noi a venit natural, neprogramat, De fapt toți pașii au fost făcuți de ea. Era pentru prim dată când o femeie ma asalta cu atenție, iar eu nu mai puteam de drag. Deși nu o arătam, mă împăunam în postura aia. Și toate astea pentru ca eram "deșteptul clasei". Cel putin asta a fost reacția mamei ei când m-a cunoscut :"aaaa, deci tu erai deșteptul clasei!" În realitate eram doar bun la mate, și asta mulțumită naturii, pentru că altfel eram o putoare și jumătate. Nu învățam la absolut nimic, prindeam totul din zbor, și treceam prin toate precum gâsca prin apa. Dar m-am scos cu olimpiada de mate. Am luat cea mai mare notă pe liceu, iar la faza pe oraș am fost singurul din liceu care a trecut mai departe la faza județeană. Acum eram răsfățatul profesorilor, iar Alexandra avea sa îmi facă o surpriza, căci așa îmi promisese.
Într-o zi, la școală, mi-a zis ca pe seară ar vrea sa ieșim la un suc. Ne-am întâlnit în centru, și, fără să îmi spună, m-a dus la un spectacol al băieților de la Vacanta Mare, care erau în mare voga atunci, și care ajunseseră și la noi în oraș. Spectacolul a fost mega, de ne dureau burțile de la atâta râs, iar la final, când am condus-o acasă, deși stătea cam în partea cealaltă a orașului, ne-am așezat pe o bancă la câteva blocuri mai încolo de blocul ei și ne-am sărutat mai bine de un sfert de ora. Avea niște buze mari, cărnoase și un mod foarte pasional de a săruta. de parca ii venea să mă mănânce și nu reușea să se sature. Din seara aia am rămas împreună, deși niciunul dintre noi nu a spus nimic în sensul asta. Cumva cred ca ni s-a părut firesc. Așa era atunci.