Amintiri Din Copilărie (+18)

Partea 4-Revenirea Ei..

Plecarea Mariei lasase un gol pe care știam ca nu va putea nimeni să-l umple niciodată. Aproape un an de zile am continuat sa merg, weekend de weekend, în casa ei, cum o făcusem atâta timp. Ma așezam la masa de sticla din bucatarie, imi aprindeam o tigara, și o așteptam de fiecare dats sa iasă de sub dus, cu parul ud, in capodul ei din satin, închis neglijent, dar Maria nu a mai ieșit niciodată. Raftul cu lenjerie era acum gol, florile plecasera fiecare incotro, si toata casa era cuprinsa de o liniște nefireasca. Doar biblioteca plina de carti stătea mărturie ca acolo locuise, cândva, cineva.

Odata cu trecerea timpului amintirile despre ceea ce fusese au inceput sa devina din ce în ce mai vagi, si cumva, fara ca măcar să-mi dau seama am inceput sa uit. Si uite asa, Maria a ajuns sa nu mai însemne nimic. Nici nu mai realizam dacă însemnase vreodata ceva. Si usor, usor, anii au trecut.

Vreo cinci la număr. Aveam 22 de ani, eram un rebel, aveam impresia ca pot schimba lumea, și eram în permanent conflict de opinii cu ai mei si cu toti cei ce se lasau conduși de prejudecati. Aveam impresia ca le știu pe toate, și eram un frumusel extrem de rasfatat de catre fete. Eram pe finalul ultimului an de facultate, lucram de vreo trei ani și conduceam un Golf 4, masina de serviciu. Practic eram invincibil.

Acum, na...atat puteam cu mintea de atunci.  Facand acum a analiza, asa superficiala, a celui ce eram atunci, pot spune ca eram un fel de pielea pulii care se credea Rahan. Dar fetele care se bateau pe mine, si tot ce se intampla în viata mea atunci imi dadeau acea senzatie de invincibilitate . As vrea sa mai am si acum macar un sfert din energia, inconstienta si exuberanta acelor vremuri. Numai ca viata are ea felul ala al ei de a pune lucrurile într-o anumita „ordine" doar de ea știuta. AND THAT SUCKS SOMETIMES!!!
Dar sa nu devenim melodramatici și sa revenim la firul povestii. Maria avea sa revina in tara. Ceva legat de o nunta importanta, blah blah uri pe care incercase sa mi le povestească mama, și pe care probabil ca le-as fi inteles dacă m-ar fi si interesat. Am inteles doar ca trebuie sa o iau de la aeroport. Ceea ce nu era rau deloc. Abia asteptam sa ii arat cat sunt de „șmecher". Eram cumva revoltat pe prostu' ala care statuse sa-i miroase chilotii atata timp, si aveam de gand sa ii arat idiotului de atunci cum se gestioneaza o femeie. Mi-o si inchipuiam cum ma va privi ea cu admirația cu care privesti statuia unui Zeu. Iar eu voi fi rece. Asa cum eram cu toate disperatele, căci asa le consideram pe toate care se ingramadeau sa ma scoata la sucuri si cafele, doar doar o iesi de-o tavaleala. Dar baiatul se lasa greu tavalit, iar ele si sentimentele lor nu însemnau nimic pentru mine. Cumva simteam ca totul mi se cuvine. După cum spuneam, atat puteam atunci  GOD, IF I COULD TURN BACK TIME...

Si iarta-ma , cu aerul meu superior, in ingramadeala din aeroport, facandu-mi tot felul de scenarii despre cum va decurge drumul spre casa, despre ce vom vorbi, despre cum ma voi purta, iar gandurile mi se succedau cu repeziciune. Aveam deja cateva scenarii perfect scrise in minte, cateva expresii cu care aveam sa o impresionez si eram extrem de confident ca i'm gonna rock, cand usile culisante s-au deschis si Maria a aparut tragand dupa ea un troller. Brusc totul s-a blocat, si lumea s-a oprit ca intr-un stop cadru. Si intr-o fractiune de secunda s-a deschis un sertar in mintea mea, despre care habar nu aveam ca exista, si milioane de diapozitive mi-a readus aminte de ea, de ce insemnase pentru mine, de tot ce traisem si simtisem, de frumusetea acelor vremuri, si de faptul ca Maria era viata mea. Nu imi aduc aminte daca am avut puterea sa ii spun ceva atunci, stiu doar ca am luat-o in brate ca pe o iubita pe care nu o vazusen de foarte mult timp, si pentru cateva secunde aeroportul s-a golit si am ramas doar eu cu ea. Mi-am cufundat fata in parul ei iar parfumul ala, mirosul ei, pe care nu il mai regasisem la alta femeie, m-au facut sa realizez cat de mult o iubeam. Cat de mult o iubisem in vremurile alea in care nu avusesem curajul sa ii spun nimic. As fi ramas probabil mult si bine in imbratisarea aia, dar brusc aeroportul s-a repopulat, si hatmalaia m-a trezit la realitate. Wooow, mi-a zis ea, in timp ce ne priveam de aproape, imi era dor de caldura ta!!!

Daca nu ma topisem pana atunci, în momentul ala cred ca m-am lichefiat, caci nu am mai putut scoate nici un cuvânt. Aveam doar un ranjet tâmp pe meclă. I-am luat trollerul, m-a luat de mana si am iesit din aeroport alaturi de cea mai frumoasa femeie din univers. Cea mai frumoasa femeie din univers s-a suit cu mine în mașină, si simțeam cum cladirea aeroportului s-a întristat ca ranasese fără cea mai frumoasa femeie din univers. Pentru ca ceea mai frumoasa femeie din univers a plecat cu mine..
-------------
Sper ca a fost ok și acest capitol doar ca e puțin mai scurt ca precedentul :)