Peste tot ești numai tu

107 8 13
                                    

O poveste pe care am scris-o anul trecut prin toamnă. E un fel de.. mai multe feluri. Oricum...personajul principal e o fată şi e gay (da... se folosește şi la fete cuvântul acesta... nu-mi place cum sună cealaltă variantă).
Am scris această poveste la cererea unei prietene pe care o consider mama mea (deşi e mai mică) IubitorDeBezele .

PS: să nu intrepretați greșit această poveste. Ea doar mi-a zis ce gen să scriu... eu am schimbat pe parcurs personajele (trebuia să fie un tip, dar mi se părea prea monoton).


4 Martie, 2012

    Eram o tipă normală până să apară ea... tipa scundă cu păr castaniu, ochi ciocolatii, nas micuț, buze mari şi, care pe atunci purta o jachetă neagră... fata care mi-a furat inima. Au fost cei mai buni 5 ani ai vieții mele. Ea credea că suntem cele mai bune prietene, dar nu ştia că eu simțeam şi altceva.

    Atunci când o vedeam, zâmbeam ca idioata şi nu ştiam de ce. Ultima dată când am văzut-o am încercat să o sărut, a fost o jumate de sărut pentru că ea s-a dat subtil la o parte. La scurt timp după aceea n-am mai auzit nimic de ea.

    Astăzi era ziua ei...

    Acum, după fix 6 ani de când a dispărut,  stau aici, într-o celulă infectă scriind aceste prostii pe hârtia igienică şi pe un șervețel găsit în buzunar, pentru a mai omorî timpul.

[...]

    După ce am ieșit din închisoare, a doua zi, înainte să plec spre noua mea viață,  am găsit între scaunele din spate ale mașinii un caiet şi am continuat să scriu.

[...]

    Priveam printre gratiile celulei așteptând ca sora mea mai mică să se întoarcă  de la antrenamentele de karate şi să mă scoată pe cauțiune.

[...]

    Pe la ora 10 noaptea am auzit doi polițiști vorbind unul cu celălalt. Probabil era schimbul de tură.
Era şi tipul. Nu-l mai suportam pe tipul morocănos care mereu mânca aripi de pui -mie nu-mi dădea niciodată- şi a cărei mustăți era plină de bucățele de pui prăjit.

    Noul paznic veni lângă uşa celulei mele şi spuse :
    - Ce-ai mai făcut azi? era o femeie. Graffiti? Protest spontan? Furt?

    Toți din secție mă ştiau deja, chiar dacă eu nu îi cunoșteam pe toți. După 3 ani petrecuți cu ea n-am mai fost la fel...

    - Graffiti...
    - Şi...
    - Pe poarta catedralei din centru... spunând cuvinte nu tocmai "religioase".

    A început să râdă. Avea un râs cristalin şi oarecum familiar.

    - De ce faci toate astea? întrebă serioasă.
    - E o țară liberă! Mă exprim liber.
    - Obișnuiam să am o prietenă care mereu spunea asta, dar niciodată nu o făcea. Eu am sfătuit-o de mai multe ori să încerce să se exprime exact aşa cum vrea... na-m mai văzut-o de foarte mult timp. Încă mi-e dor de ea... încă mă gândesc la sărut.
    - Sărut?
    - Da. Ea..
    - Soro, am venit! Ce dracu'? Iară'? era sora mea. Venise să mă elibereze... adică să plătească din nou pentru ceea ce fac eu. Nu asta mă făcea însă să mă simt prost, ci faptul că sunt prinsă.

    Doar am dat din cap şi am așteptat ca formularele să fie completate şi sora mea să dea banii.

[...]

    După ce am ieșit am urcat în mașina ei.

    - Asta a fost ultima dată. a spus ea cu un ton enervat.

Amalgam De GânduriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum