It's painful 🇷🇴

"Ce ascunzi tu?"

Era in fata mea cu parul acoperindu-i ochii. Trag iute chilotii pe mine si continui sa-mi caut schimburi fara sa-l bag in seama. Il simt la un moment dat apropiindu-se de mine si lipindu-si pieptul de spatele meu. Ma cuprinde si incepe sa-si plimbe mainile de pe abdomenul in sus ajungand la primul nasture de la camasa. Trage usor de el si isi baga mana prin spatiul creat cealalta ridicandu-mi camasa.
- Ti-am mai spus cat de frumoasa esti? se opreste intorcandu-ma cu fata la el. Isi lipeste buzele de ale mele si incepe sa mi le suga si sa mi le muste usor. Simteam cum isi strecoara mana printre noi si continua sa ma desfaca la camasa.
Nu puteam face nimic. Ma simteam paralizata. Imi strang ochii cand ma simt impinsa pe pat. Atunci vad imaginea lui Itami torturata si imi aduc aminte de scena din camera aceea. Kage desparte sarutul si il continua pe gatul meu. Imi feresc capul pe o parte pentru a imi ascunde lacrimile ce vroiau sa iasa. Kage se opreste. Atunci imi deschid ochii si-l vad deasupra mea cu o fata vinovata.
- Imi pare rau! N-am vrut sa te ranesc! se ridica de pe mine si pleaca din camera.
Ma ridic si eu si imi sterg ochii inlacrimati, ma inchei la camasa si ma indrept sfioasa spre el. Statea pe canapea cu capul pe spate. Ma duc pana in fata lui unde il privesc timp de cateva secunde. Il apuc de umeri, el uitandu-se mirat la mine, si ma pun in bratele lui cu picioarele de o parte si de alta a lui. Il trag usor spre mine si-mi pun mainile pe dupa gatul lui.
- Scuze pentru ce am facut! spune strangandu-ma in brate.
- Nu ai facut nimic rau. il consolez eu cam nesigura.
- As fi facut. In ciuda faptului ca stiu ce s-a intamplat cu tine. isi sprijina capul de umarul meu.
Nu am mai spus nimic. O liniste apasatoare se asterne in sufragerie facandu-ma sa ma simt ingrozitor pentru reactia mea. Decid sa rup tacerea muscandu-l pe Kage de gat.
- Au!! Pentru ce a fost asta?! ma indeparteaza nervos. Ridic din umeri si zambesc draceste. Fix cand vroia sa-mi faca si el ceva ii suna telefonul din celalat capat de canapea. Vroia sa ma dau jos de pe el ca sa ajunga la telefon dar eu nu ma miscam de acolo. Incercand sa ajunga la el, sfarseste peste mine pe canapea. Se iuta urat la mine apoi raspunde fara sa se dea jos.
- Da?....Da sunt bine!... Acum?... Inteleg...Vin acum! inchide si ma priveste lung. Era sefu' ... Trebuie sa plec! se ridica si merge sa se schimbe.
Vin si eu in urma lui si il vad cum isi ia costumul si se dichiseste apoi isi da parul ciufulit pe spate. Vine mai apoi in fata mea.
- Asi fi vrut sa-mi iau camasa asta! spune tragand usor de ea.
- Nu azi! zambesc si ii aranjez cravata. Ma saruta si pleaca.
Toata ziua am facut curat si ordine si alte chestii asemanatoare. Kage n-ar rezista o zi fara mine la ce dezastru era aici. Fix cand termin si eu treaba apare si Kage cam bosumflat.
- Nu stiam ca ai botic! ranjesc incercand sa-l imbunez cumva. Incepe sa se dezbrace, lasandu-si camasa, dar ignorandu-ma complet. Dupa ce isi tranteste sacoul si cravata pe canapea, vine la mine si ma ia in brate. Sa inteleg ca te-ai distrat! spun sarcastica el aruncandu-mi o fata incruntata dar si atat de comica in acelasi timp incat bufnesc in ras.
El se enerveaza si ma ia pe sus ducandu-ma in dormitor. Ma tranteste pe pat si se pune pe mine cu toata greutatea lui.
- Ma strivesti! spun incercand sa-l dau jos dar in zadar. A adormit! Si nici ca reuseam sa ies de sub el. Cred ca m-am smotocit o ora intreaga pana am reusit sa scap...dar am reusit si asta conteaza. Il invelesc pe Kage si merg spre bucatarie. Trecand pe hol ma opresc in dreptul oglinzi si atunci vad o vad pe Itami. Aveam bretonul peste ochiul stang...de ce o puteam vedea? ... Nu-mi pot cedea propria reflexie asa ca iau telefonul lui Kage si-mi fac o poza. Aceam ambi irisi rosi...cel mai probabil de la incidentul acela.
Sterg poza si ma intorc in dormitor. Ma schimb luandu-mi un hanorac cu gluga apoi ies si mergpe holuri...marea majoritata nerecunoscandu-ma. Toti cred ca sunt moarta. Asta imi da sansa perfecta de a investiga putin. Vreau sa stiu mai multe despre "verisorul" sefului.
Fac coltul spre locul in care stiu ca este biroul lui si astept ca el sa iasa. Odata sigura de absenta lui sparg incuietoarea si intru. Am scotocit prin tot, dar absolut tot biroul si n-am gasit nimic. Nimic interesant sau dubios care ar putea sa spuna ceva despre el.
- Mai putin asta! soptesc cand vad un dosar in biblioteca cu carti. Ce cauti tu aici? spun curioasa si-l deschid incremenind cand ii vad continutul. Era dosarul meu. Ce cauta asta aici?
Am inceput sa rasfoiesc dosarula acela terifiata...Erau scrise lucruri pe care nici macar eu nu le stiam! Si atatea detalii nainsemnate...adica serios acum... aici im spune si nr de la haine si chiar si de cupa de la sutien! . . .
Raman socata si terifiata in acelasi timp inca studiind informatiile de acolo. Ajung la o pagina destul de interesanta dar fiind noapte, ma duc spre geam ca sa o vad mai bine. Atunci aud usa cum se deschide si instinctiv sat ascunzandu-ma pe biblioteca extrem de inalta dosarul fiind acum pe jos. Se pare ca directorul s-a intors. . . iar eu eram blocata aici. Trebuie sa scap cumva de aici.
Directorul ia dosarul si incepe sa-l rasfoiasca indiferent de parca asa l-ar fi lasat, pe jos.
- Ce ascundeai tu, papusa? spune suav de parca ar incerca sa ma cucereasca. Sau mai bine spus ... ce ascunzi? spune si isi indreapta privirea spre mine.
F*ck!!! S-a zis cu mine!!

Hei mina!! Cum va merge? Ati trecut de initiale ( probabil intreb cam tarziu da vreau sa stiu daca sunteti bine )?
Iata...si...acest...cap...in care desi v-am promis actiune...nu v-o dau?! Is zgarcita!! Zgarie-branza!!
Am cu totul si cu totul alte planuri asa ca nu va asteptati la ... fierbinteli...alea o sa vina mai incolo ... Sau poate nu!
Pana ne-om mai auzii....
Kisu e mata ne, mina!!