Math Class

15. m-ai sarutat.

Sunt in fata usii de la intrare. Sa bat? Sa sun la sonerie? Suna la sonerie, idioata! De ce dracu crezi ca o are? Numa ajuti! Hotarasc sa sunla sonerie. Apas butonul din dreapta usii auzindu-se un sunet care ma face sa tresar. Fac un pas mai in spate, teama si rusinea aparand. Observ clanta miscandu-se, usa sedeschide aparand o femeie destul de draguta, mai in vaarsta.

-B-buna ziua! Spun mai pentru mine. Vocea tremuanda facandu-ma sa ma balbai.

-Buna, draga mea! Mi-a spus Louis ca o sa vi. Acum e in dus! Vine imediat! Spune facandu-mi loc sa intru.

-Mam, cine e la usa? Vocea angelica a lui Louis imi rasuna in urechi. Il vad cum coboara scarile intr-un prosop care ii era infasurat in jurul taliei si cu un prosop in mana stergandu-si parul uda.

-Hei Louis! spun eu stins.

-Revin. Spune el si urca repede pe scari.

-Ia loc pe canapea, draga! Spune Johannah. Aprob din cap si merg spre canapea.

-Vrei ceva de baut?

-Nu, multumesc!

-Okay, am revenit. Spune Louis coborand scarile.

-Eu va las, copii! Spune Johannah intrand in bucatarie.

-Hai sus la mine in camera. Pentru a avea mai multa liniste sa ne concentram.

-Okay. Spun scurt si timid mergand dupa el.

-Asa...deci...ce 'imi predai' azi? Ma intreaba folosind ghilimelele de rigoare.

-Iti voi explica doar tema, dupa voi pleca. Am ceva treaba acasa.

-Okay. Acum aseaza-te aici. Spune facandu-mi loc langa el. Pasesc timid spre el punandu-ma la locul meu.

Incep sa ii explic dar vad ca nu e atent. Ma examina in timp ce vorbeam.

-Louis, esti atent? Il intreb.

-Da. Spune si imi expica tot ce am zis eu.

-Vezi ca e simplu? Il intreb zambind.

-Da, tu faci totul sa para mai usor. Ochii mei privesc podeaua si ma rosesc.

-Multumesc, dar trebuie sa plec.

-Te conduc.

Am coborat jos si mi-ai deschis usa.

-Ne vedem maine, Abby!

-Okay, Louis. Pa.

-Stai! Spune si ma prinde de mana. Mana sa dreapta aterizeaza pe obrazul meu urmarind sa ma sarute. Buzele sale fac contact cu ale mele miscandu-se intr-un dans al buzelor. Fluturasii din stomac au inceput sa se zbata si vor sa iasa cat mai repede.

-Eu trebuie sa plec. Spun cand ma retrag din sarut. Alerg spre iesirea din curtea casei si reusesc sa plec repede. Lacrimile au inceput sa curga deoarece toata lumea stie ca doar vrea sa isi bata joc de mine si de sentimentele mele. De ce a trebuit sa plecam de la liceul din Bradford. Acolo macar il aveam pe Zayn, cel mai bun prieten al meu. Aici nu am pe nimeni. Imi scot telefonul din buzunar si il apelez pe Zayn.

*Convorbire telefonica*

-Hei Abby! Spune acesta fericit.

-Zayn! Reusesc sa spun printre suspine.

-Ce s-a intamplat? Nu conteaza acum, mai intai calmeaza-te! Daca ti s-a intamplat ceva jur ca o sa il omor pe cel care ti-a facut acel ceva! Spune nervos.

-Sunt bine! Dar imi e dor de tine! Poti veni aici in weekend? Il intreb.

-Da! Spune.

-Okay. Ne vedem.

-Bye sweetie!

-Bye Zen!

*Apel incheiat*