Urlu în întuneric
Și străbat pânzele durerii,
Spintec indiferența
Și presar sare pe aroganță,
O înghit într-o secundă
Și-mi răcoresc gâtul cu mâhnirea
Îndrăgostiților posomorâți.
Îmi spăl chipul cu speranța
Și mi-o șterg cu ignoranța.
Clădesc vise
Și le dărâm nepriceput.
Merg înainte,
Dar dau înapoi.
Sparg un zid cu hotărâre
Și pic plin de praf și amărâre.
Societatea mă strânge de gât
Și mor în neștire.
