Mamă, zilele fără tine-mi sunt ca și numărate,
Sunetul singurătății mele se aude de departe,
Căci lângă coasta ta, iară-și nu mai stau
Și e greu, când nu mai văd chipul tău.
Când copacii se răsfiră înaintea mea
Și poteca e plină de nea,
Căldura ta e aici în inima mea,
Dar prezența ta e altundeva.
Nu-ți spun cuvinte mărețe prea des,
Nu-ți spun niciodată cât de mult te iubesc,
Nu-mi arăt admirația față de tine,
Dar vreau să știi, mamă
Totul e acolo, prezent în inima mea,
Iar acum,
Mă mănâncă de viu.
