Fight Till the End

Capitolul 2

Am ajuns la noua noastra casa. Este de marimea unui palat. Are, cred, 3 etaje plus un balcon de sticla. Una din camere are vedere spre piscina din spatele curtii, avand un perete de sticla. Se putea observa ca este neagra, atat. Casa in sine este de o culoare crem inchisa, cu unele modele negre. Era o casa intr-un cartier de bogatasi. Nu o sa imi placa asta.

"Ar trebui sa ne alegem camerele si sa mergem sa mancam ceva. Duceti-va si alegeti-va camerele!"vocea lui Derek a spart linistea care era prezenta. Kath cu Clary s-au uitat la mine, asta nu e de bine. In mai putin de 3 secunde, am luat-o toate la fuga spre intrarea casei. Kath si Claryse ingramadeau la intrare, pe cand eu am activat simturile de maimuta si m-am urcat pe acoperis, fugand pe el pana la geamul deschis al camerei, intrand ca si o specialista in furturi. Am ajuns inaintea fetelor. Clary a deschis prima usa camerei fericita, iar cand m-a vazut pe mine i s-a schimbat fericirea in suparare. E bine sa fii o maimuta.

Am inceput sa tip ca o nebuna. Am prins ce-a mai buna camera din toata casa. Sunt cea mai norocoasa persoana.

"Idioatelor, credeati ca imi puteti intrece abilitatea de maimuta?" rasul nostru si-a facut prezenta in camera, invaluind-o intr-o veselie.

Derek si-a facut prezenta in camera, viitoarea mea camera perfecta. "Fetelor, e tarziu, ce ar fi sa va culcati? Maine trebuie sa mergeti la noul liceu. Trebuie sa va comportati normal. Trebuie sa nu atrageti prea multa atentie spre voi. Fugiti la somn, micii mei ingerasi!" Glasul gros a lui Derek ne opreste distractia. Gandul ca maine incepem inca un an de calvar ma face sa tip de nervi, dar mai am doar un an de suportat. Ultimul meu an de copilarie! Fetele au parasit camera, iar o liniste apasatoare si-a facut loc in ea. Am observat un mic fotoliu pe care m-am asezat imediat, fiind furata de privelistea de afara. Camera avea o vedere placuta, spre casele mari ale bogatasilor din zona si spre cerul care este inecat in culori. Este aproape ora 22:45, iar cerul de afara este navalit de culorile vii. Am simtit o mana pe umarul meu, care m-a tras din globul in care eram. Derek s-a asezat langa mine, pe jos.

"Esti bine ,maimuto?" Glasul lui mi-a adus aminte de vremuri in care fericirea era prezenta in viata mea. Atunci cand stiam ca sunt asteptata de cineva caruia chiar ii pasa de mine. Atunci cand doi oameni importanti, pentru mine, inca mai erau prezenti. Intrebarea lui Derek ma faca sa ma gandesc la vremurile in care eram intrebata zilnic, de catre mama, daca sunt bine , daca imi lipseste ceva. Imi este dor de ea, de zambetul ei, de bunatatea ei. Gandul ca eu sunt opusa mamei, dau voie lacrimilor care stau inghesuite, parca la rand, care sa pice prima. "Nu te mai gandi la trecut. Prezentul este cel ce conteaz , iar viitorul vine de la sine. Ne ai pe noi, chiar daca ai pierdut cele mai importante persoane din viata ta. Trebuie sa inveti sa fi puternica, sa nu iti pese de nimic, nici macar de cei care te critica sau de pasarile care nu isi gasesc zborul." Bratele lui Derek m-au facut sa reintru in viata normala, cea in care totul este roz. M-am folosit de tricoul lui Derek pentru lacrimile ce s-au uscat pe fata mea, sa imi sterg tristetea ce imi statea pe chipul angelic al mamei mele. Semanam cu ea fizic, pana la ultimul centimetru, dar sufletul ne este diferit. Al meu e rece, pe cand al ei era cald, fericit. Simt cum somnul isi face prezenta in organismul meu. Incep sa imi simt corpul din ce in ce mai slab, cazand in lumea visurilor in bratele lui Derek.

***

"Hailey , trezeste-te! Intarziem in prima zi de liceu! Nici macar nu stiu unde e ala, asa ca te rog sa iti misti fundul ala din patul acela negru." vocea somnoroasa a lui Clary patrunde in visul care era perfect. Cei doi ochi verzi, ai unui baiat necunoscut, ma salvasera din ghearele raului, ducandu-ma spre lumea lui perfecta.

"O sa te omor intr-o buna zi pentru faptul ca mi-ai ruinat cel mai lung si frumos vis pe care am putut sa il am vreodata. Te omor!" glasul ragusit ma sperie si pe mine. Ma uit cu coada ochiului la ceasul mic si negru, care arata 7:20. Am facut o saritura, in stilul meu, pentru care am fost numita o "maimuta", direct spre baie. M-am spalat cu viteza lumini pe dinti, iesind din baie cat de repede am putut. Nu mai am timp si pentru dus la ora asta. Mi-am ales repede un set de lenjerie neagra, o pereche de blugi negri. Blugi i-am asortat cu un tricou la fel de negru, cu mici modele albe. M-am incaltat repede cu o pereche de botine, alergand spre geaca si palaria neagra de pe noptiera. Nu stiu cand a avut timp Derek sa le aseze, dar ii multumesc enorm. Am luat o geanta rosie din dulapiorul special pentru ele, indesand un caiet, un pix, telefonul, cheile de masinuta si casa. Am fugit spre masina, Kath, Derek si Clary fiind deja in ele. Am pornit repede masina,iesind prima din curte. Derek sta in fata noastra, aratandu-ne drumul spre liceu. Dupa 10 minute de condus, aproximativ, in fata noastra a aparut o cladire. Primul lucru pe care l-am vazut, au fost portile imense ale liceului. Intram incet, in linie, observand 4 locuri libere , perfecte pentru copilasii nostri. Prima care a parcat am fost eu, urmata de cei trei crai de la rasarit. Derek a fost primul care a iesit din masina, ducandu-se spre Clary. Si-a activat politetea. I-a deschis portiera masinii, luand-o in brate si aratand tuturor ca una dinte fetilele PowerPuff este luata. Eu impreuna cu Kath ne-am luat de manuta, mergand spre intrarea marei cladiri din fata noastra.