Fight Till the End

Capitolul 4

Mi-am intors capul in partea opusa geamului, acolo unde pe un scaunel am observat un hanorac, spre fericirea mea sunt imbracata intr-o pereche de pantaloni scurti si un tricou, ambele negre. M-am ridicat cat de repede am putut, fugind spre hanorac. Era pufos si imi provoca o stare de liniste. L-am imbracat in timp ce coboram scarile, optsprezece la numar. Am inchis usa cu piciorul, starea de singuratate a disparut atunci cand cand bratele ploii ma adapostesc de tot pericolul. Un mic ranjet mi-a aparut pe chip. M-am dus curtea din spate-unde deja se formeaza mici baltoace- iar firele ierbii erau imbibate in apa. Muschii picioarelor imi cedeaza usor pana cand am simtit solul atingandu-mi fundul. Gluga pe care am pus-o in fuga in timp ce ieseam din casa, acum mi-a cazut. Picaturile imi mangaie piealea fina care tanjeste dupa atingerea ei. In minte imi apar mici amintiri placute cu mama.

Aveam sapte ani, cand mama ma invata cum trebuie sa mai fug de fluturasi care aduceau viata gradinii plina cu flori. Mama imi spunea mereu ca fluturasi nu iti fac nimic, ca sunt sensibili si gingasi precum un copil mic. Fluturi. Zambetul imi apare pe fata atunci cand o amintire cu mine care fugaream fluturii din gradina, pana cand un fluturas alb mi se asezasera pe deget. Uimirea de pe fata mea o facuse pe mama sa chicoteasca, la fel si pe mine acum. Dupa spusele mamei, fluturi albi vin doar la ingerasi. Zambetul imi dispare, transformandu-se in unul fals. Eu nu sunt un inger si nici pe aproape nu sunt. Am suparat-o si i-am adus o gramada de necazuri mamei incat nici nu le mai stiu numarul. Nu aveam cum sa fiu un inger.

Picaturile se mai linistesc, dar aduc tristetea in sufletul meu. Numai pot plange. Numai are cine sa imi curete lacrimile sarate ce mi se astern pe fata. Acum nimeni nu imi mai spune ca sunt in siguranta si ca nu se va intampla nimic, ca voi fi fericita. Daca m-ar vedea cineva acum, ar crede ca sunt nebuna. O pustoaica care sta in pozitie turceasca, uda din cap pana in picioare, cu lacrimile uscate pe fata, care asteapta sa reinceapa ploaia sa se simta din nou in siguranta, sa isi planga singura de mila. Am o dubla personalitate. Imi plang de mila acum, dar peste 5-6 ore pot face glume care sa ii faca pe alti sa rada pana ii doare burta pe cand pe fata mea se asterne doar un ranjet fals. Pot uita de tot doar prin adrenalina, printr-o singura cursa idioata. Sunt bipolara. Mi-am dat seama de asta atunci nu imi mai puteam stapani starile. Acum rad, iar peste zece secunde pot lua o persoana la bataie doar ca a zis ceva ce nu mi-a placut mie. Trebuie sa iau pastile, singurele care ma ajuta sa nu par o nebuna. Tot sistemul meu nervos de poate schimba in mai putin de un minut.

Am simtit prezenta cuiva in spatele meu, dar nu aveam de gand sa ma intorc sa verific cine este. Ploaia s-a oprit. Mi-am fixat privirea spre gardul din fata mea. Ar trebui sa punem flori pe aici sau cativa copacei, e prea gol, un suflet pustiu caruia ii trebuie un pic de viata. Prezenta persoanei din spatele meu am simtit-o din ce in ce mai aprope de mine. Simteam vibratia pamantul sub pasii ei. Vibratia s-a oprit chiar langa mine cand am simtit-o langa mine, in fund. Prezenta lui sau ei nu imi era cunoscuta, asa ca mi-am intors sa aflu cine este. Uimirea mi se putea citi foarte usor pe fata. Ochii verzi ai lui Harry erau atintiti spre fata mea. Am stat cinci minute, in care tot ceea ce am facut a fost sa ne uitam in ochi. I-am observat barba, care era nerasa de 3 zile. Linia maxilarului era bine definita, care iti provoaca nu chiar ganduri crestine cand te uiti la ea. Carlionti ii atarnau perfecti pe spate. Mi-am lasat privirea sa cada pe gatul lui, unde o vena ii pulsa sangele. Era perfect, tot. L-am simtit cum ii coboara privirea spre pieptul meu. Nu purtam sutien, iar ploaia imi lipise tricoul de mine. Nu a stat mult cu privirea spre sufletul meu. Ne-am fixat privirea spre buzele noastre. Ale mele sunt sigura ca sunt rosi, pe cand ale lui erau perfecte de un roz-rosiatic. Eram prinsi intr-o transa, care ma facea sa ma simt intr-un univers paralel. Suntem intr-un univers in care totul este numai fericire. Dar fericirea nu dureaza toata viata. Fericirea mea s-a sfarsit atunci cand Harry si-a deschis gura sa zica ceva.