Îndrăgostindu-mă de tine

3

După doi ani...

Razele soarelui ce își fac loc prin frumoasele draperii, reușesc să-mi deranjeze somnul. Mă întind pe pat ca o pisică leneșă, încă ținând ochii închiși. Tot ce îmi doresc e să rămân aici, să trag de timp și să lenevesc cât de mult pot. Într-un final îmi îndrept mâna după telefon, ce se află pe noptiera de lângă pat, îl apuc stângace și atunci când îl aduc deasupra mea deschid cu grija un singur ochi, de parcă mi-ar fi teamă că lumina mult prea puternică ar putea să îmi deranjeze simţul văzului.

-Fuck! Mă ridic din pat cu rapiditate atunci când observ că e deja ora nouă. Aș fi putut jura pe colecţia mea de şerveţele că am pus alarma telefonului să sune la ora şapte. Am un interviu important peste două ore, iar eu încă sunt îmbrăcată în pijamalele mele cu oițe. Dacă m-ar vedea mama îmbrăcată în așa ceva, cred că ar face un atac de cord. Nu știu dacă mi le-ar tăia, le-ar da foc, sau pur și simplu le-ar atunca la gunoi. Cert e că în oricare din cazuri m-ar lipsi de ele fără să clipească. Nu sunt eu vinovată că nu îmi plac chestiile finuțe și drăguțe. În plus, îmi place să fiu îmbrăcată cât mai confortabil atunci când mă odihnesc. Chiar și în viața de zi cu zi.

Reuşesc să împiedic în propriile picioare în drum spre baie. Norocul meu e că am fost atentă și m-am prins la timp de tocul uși, altfel pupam sigur parchetul ce e de culoarea castanelor coapte.

Norocul meu e că am fost atentă...

Pe cine încerc eu să păcălesc aici? Dacă ași fi fost întradevăr atentă, nu uitam să-mi fixez alarma și nu mă împiedicam în propriile picioare de gelatină. Intru în baie și fac un duș rapid( părul nu îl mai spăl deoarece am făcut baie aseară). Îmi periez foarte atent dinții. După ce termin cu cavitatea bucală, prind în mână peria de păr și încep să o scot la capăt cu căpița de fân din capul meu. Spun asta pentru ca părul meu e blond de când mă știu. Nu m-am vopsit niciodată și nici nu îmi doresc să fac așa ceva. Îmi place blondul, chiar dacă aproape mereu am fost asociată tipica 'blondă', ambalaj frumos şi creier zero.

Revenind la păr. E foarte sănătos, însă aspectul... În dimineața asta lasă de dorit. Chiar mai tare decât de obicei! E mult mai lung decât în trecut și asta doar din simplu fapt că mereu când mă gândesc să fac o vizită la frizer îmi amintesc de cuvintele lui Alex. Da, acel Alex după moartea căruia am început să o iau pe un drum greșit din nou și din nou. Mă bucur că Matt a reușit să îmi deschidă ochii, chiar dacă o bună perioadă de vreme l-am trimis în cele mai ciudate locuri de pe pământ. Sărăcuțul... Hei, am o scuză bună pentru asta, băutura îmi amețise creierul. Gândurile mele nu mai erau raționale în acel timp.

OK. Asta nu e o scuză. Adevărul e că în acea perioadă am fost o idioată. Am spus bine, am fost. Acea Maggie a rămas în trecut. M-am ținut de cuvânt și am renunțat la acea parte urâtă a mea. Cu ajutorul lui Matt, bineînțeles!

Deschid dulapul și îmi aleg o cămașă albă, fără mâneci, o fustă neagră cu talie înaltă iar în picioare aleg să port o pereche de pantofi stileto, negri. Ştiu, am spus că nu îmi plac lucrurile pompoase dar asta e cu siguranță o urgență. Le îmbrac la foc rapid apoi părăsesc dormitorul. În bucătărie e destul de liniște, ceea ce îmi dă de înțeles că sunt pe cât se poate de singură. Nu mai trag de timp și mă îndrept hotărâtă spre frigider. Poate veni și sfârșitul lumii că nu părăsesc apartamentul fără să bag ceva comestibil în gură. Deschid ușa frigiderului, de unde scot un iaurt de fructe. Atunci când închid ușa observ un bilet lipit de aceasta cu ajutorul unui magnet:

" Știu că te vei trezi târziu, de aceea ți-am pregătit cafea. Tot ce trebuie să faci e să o încălzești la cuptorul cu microunde. În dulapul din stânga sunt și niște clătite, servește-te liniștită. Ne vedem deseară. Te pup.