Îndrăgostindu-mă de tine

7 - Maggie

Oare cine se crede idiotul ăsta de Jay? În viața mea nu am fost atât de umilită. Fir-ar el să fie de dobitoc! Dar lucrurile nu vor rămâne așa. Nu domnule, am de gând să i-o coc calumea. Îi voi plăti cu aceeași monedă. Va ține minte ca de azi înainte să nu se mai pună în viața lui cu Maggie Evans!

-Hei, ce e cu fața asta așa posomorâtă. Ce s-a întâmplat? Angela mă privește de după biroul ei, ușor îngrijorată. Mă bucur că în ciuda a tot ce mi se întâmplă de când am venit aici, în această agenție, am reușit să îmi fac o prietenă bună. Singura prietenă aş putea spune.

-Jay, spun cu un oftat apoi zâmbesc strâmb.

Mă privește compătimitoare apoi mă întreabă:

-Ce a mai făcut idiotul ăla acum?

Am început să îi explic cum m-am trezit cu nenorocita aia de pungă de aer pe scaunul meu. Ce cretin face astfel de farse precum copii de cinci ani? Clar un nemernic precum Jay!

Angela m-a anunţat că domnul Christian a cerut să mă duc la el în birou. Mă gândeam dacă chemarea lui are vre-o legătură cu imaginile făcute la universitate. Ieri când am ajuns acasă am selectat imaginile cele mai reușite, le-am prelucrat puțin, apoi le-am arhivat și am trimis câte un exemplar prin email, domnului Christian și Decanului universității.

Înainte să mă îndrept spre biroul șefului, fac o mică oprire la toaletă. Îmi umezesc puțin mâinile cu apă rece, apoi tatonez ușor obrajii și frunte. Mă privesc în oglindă și mă întreb dacă nu cumva Christian a aflat despre neînțelegerile mele cu Jay. Ar fi culmea să fiu licențiată după nici măcar trei zile petrecute aici. Fac un respir adânc, încercând să mă încurajez, apoi părăsesc baia și mă îndrept spre biroul lui.

Bat scurt în ușă, după câteva secunde aud un intră gâtuit. Rotesc mânerul și deschid ușa.

-Bună ziua, domnule Christian. Angela mi-a transmis că ați dori să mă vedeți. Închid ușa în urma mea și îmi forțez picioarele să înainteze. Șeful stă ca de obicei așezat în propriul scaun confortabil. Își ridică privirea spre mine, lăsând orice făcea la laptop pe mai târziu.

-Domnișoară Evans, ia un loc. Îmi face semn spre scaunele din fața biroului. Ma apropii stângace și mă așez pe cel din dreapta. Bărbatul mă privește zâmbind iar eu sunt mai confuză ca niciodată.

De ce mă aflu aici?

- Cred că te întrebi ce cauți aici, spune după o clipă de tăcere. Îl privesc pierdută și mă gândesc dacă nu cumva reuşeşte să îmi citească gândurile.

-Așa e, spun aproape imediat. Aveți nevoie de ceva? Nu v-au plăcut imaginile? Pot face altele chiar în momentul ăsta. Încep să pronunț cuvintele din ce în ce mai repede. Felul în care mă privește mă face să mă întreb dacă a reușit să audă măcar una din cuvintele mele repezite.

-Liniștește-te, spune începând să râdă. Te-am chemat pentru că vreau să te rog ceva.

Să mă roage ceva? Ce anume aşi putea să fac eu pentru el?

-Vă ascult.

-Fica mea, Alice, își dorește să participe la nu știu ce concurs. Are nevoie de un portofoliu, iar pentru al realiza are nevoie de un fotograf bun. Crezi că o poți ajuta?

Îmi strâng mâinile la piept și mă concentrez. Aș putea să o ajut pe această Alice, nu e chiar atât de complicat să creezi un portofoliu. Îi trebuiesc imagini din diferite cadre, iar ea va trebui să schimbe măcar două sau trei ţinute. Poate, cine știe, aș putea să îmi creez un mic anunț pe internet în care să specific că realizez portofolii la prețuri avantajoase. Aș putea câștiga un ban în plus.