Îndrăgostindu-mă de tine

8 - Jay

..........
Ok. După o pauză lungă de.... Nici noi nu mai știm cât, am hotărât că ar cam fi cazul să ne întoarcem la ce iubim să facem, adică să scriem. Următoarele 3 capitole(inclusiv acesta) au fost scrise de ceva timp, așa că dacă vor fi greșeli sau unele capitole vor fi mai slabe să știți că va dura puțin până ne vom reveni în forță.
Nu știm cum și când vom posta dar speram și vom încerca să nu mai facem pauze așa lungi. Nu am mai frecventat de foarte mult timp wattpad de aceea ținem să mulțumim celor care ne-au adăugat cartea în lista de lecturi, voturilor și nu în ultimul rând faptului că citiți ceea ce scriem. Vă mulțumim și vă dorim un început de săptămână cât mai plăcută 😊
Lectură plăcută!
Cu drag Alina și Lori
......

După ce mi-am luat rămas bun de la Maggie şi Angela, am ieşit din clădirea redacţiei. Am coborât grăbit cele câteva trepte şi m-am urcat în taxiul ce era parcat pe marginea şoselei, la câţiva paşi distanţă. I-am spus şoferului, adresa la care trebuie să ajung şi în mai puţin de cinci minute am ajuns în faţa service-ului auto la care mi-am lăsat maşina. După aproximativ jumătate de oră parchez maşina în faţa blocului. Cobor şi închid portiera cu grijă, apoi mă îndrept spre intrarea în bloc.

Deschid uşa cu zâmbetul pe buze, din câteva mişcări rapide scap de încălţări şi sacou, pe care îl aşez în cuier, apoi mă îndrept spre bucătărie. Privesc spre ceasul de pe perete şi realizez că Alan trebuie să apară în orice clipă. Mă îndrept spre frigider, de unde scot ingredientele necesare pentru paste, apoi mă apuc de treabă.

Când mâncarea este gata, uşa apartamentului se deschide, apoi se reînchide instant, vocea fratelui meu reuşind să spargă liniştea.

-Jay, am ajuns!

Apuc cele două farfurii pline cu paste şi le aşez pe masă. Alan intră în bucătărie şi trage adânc aer în piept, inhalând mirosul plăcut al mâncării.

-Doamne, am o foame de lup! Cum de ai gătit, mă întreabă brusc. Tu nu găteşti decât atunci când eşti într-o stare bună.

Încep să zâmbesc precum un idiot şi îl împing pe fratele meu să ia un loc pe scaun. Mă întorc cu spatele la el, mă apropii de blatul bucătăriei de unde recuperez cele două pahare umplute pe jumătate cu vin. Aşez unul din ele în faţa mea, iar pe celălalt în faţa lui. Mă priveşte întrebător, cu o sprânceană ridicată, gândindu-se cel mai sigur ce naiba e cu mine.

-Pastele merg cu un pahar de vin, îl lămuresc zâmbind, apoi iau loc pe scaunul din faţa lui.

-Nu mă lua pe mine cu " pastele merg cu un pahar de vin", că nu îţi merge! Se răţoieşte la mine şi mă ameninţă cu furculiţa, apoi o înfinge în paste şi îşi umple gura până la refuz, mimând un delicios ce abia îl înțelegi.

-OK. Dacă nu îţi convine, pot oricând să te lipsesc de el. Îi spun cu o faţă serioasă iar el se crispează.

-Nici să nu îndrăzneşti! Abia rosteşte cuvintele, apoi apucă paharul şi îl fereşte din calea mea, făcându-mă să râd cu poftă. Deci, cui trebuie să îi mulţumesc pentru buna ta dispoziţie?

Îmi umplu la rândul meu gura cu paste şi mă gândesc la cuvintele fratelui meu. Chiar par într-o dispoziţie bună? Cred că răspunsul e da! De ce, sau cine e responsabil? Habar nu am! Poate faptul că eu şi Maggie am hotărât de comun acord să nu ne mai certăm și să încercăm să ne înțelegem mai bine. Da, cred că asta mă bucură!

-Maggie, spun simplu apoi ridic paharul şi sorb o înghiţitură de vin.

-Să înţeleg că v-aţi maturizat peste noapte, întreabă râzând.